blank

Pentru prima dată când mi-am dorit ca un zbor să aibă întârziere

0 1.143

În perioada 20-22 iunie 2022, la invitația Direcției Generale pentru Mobilitate și Transport a Comisiei Europene (DG MOVE), am participat la World ATM Congress, care a avut loc la Madrid. Am acceptat zborurile București – Amsterdam (KLM); Amsterdam – Madrid (Air Europa) și Madrid – Paris – București, ambele segmente cu Air France.

Cu ocazia aceasta, am marcat mai multe evenimente în premieră. Am zburat pentru prima dată cu Boeing 787 Dreamliner Air Europa. Am folosit internetul la bordul avioanelor Air France, KLM și Air Europa. Am zburat pentru prima dată cu Airbus A220-300 Air France și am zburat pentru prima dată la business class pe zborurile Air France. Despre experiențele acestea într-un alt articol. Dar să revenim la zborurile mele din / spre Madrid.

Prezentarea unui A220 Air France

Pașaportul m-a ajutat să câștig timp

La dus nu am avut probleme. Zborurile au evoluat la timp, în marja de 15-20 de minute de întârziere. La București am trecut repede prin cozile de la check-in și control bagaje. În mai puțin de 45 de minute eram deja spre poarta de îmbarcare. În Amsterdam, a trebuit să grăbesc pasul pentru a putea prinde escala, cu toate că aveam 2 ore la dispoziție. Grație pașaportului, nu a trebuit să stau la cozile interminabile de la birourile de control documente de la București sau Amsterdam. Am mers direct pe porțile automate și chiar am câștigat timp prețios.

decolarea din Madrid la bordul unui A220-300 Air France

Returul însă a fost cu emoții și peripeții. Escala în Paris era de o oră, informație care oricum îmi dădea emoții, știind nebunia din aeroporturi. Și ca lucrurile să fie și mai distractive, aeronava care a făcut zborul Paris – Madrid a plecat cu o întârziere semnificativă de la Paris, întârziere ce a persistat și chiar s-a mărit pe zborul de retur Madrid – Paris. Am aterizat la Paris CDG la ora la care trebuia deja să decolez spre București. Eram resemnat cu ideea că voi pierde zborul de conexiune și eram împăcat cu ideea că voi petrece o noapte în Paris.

Mi-am dorit ca zborul să aibă întârziere

Cu toate acestea, mi-am dorit ca zborul de București să aibă întârziere. Pornind de la această speranță, am căutat să ajung la poarta de îmbarcare. Dar cum nu cunoșteam Terminalul 2E al aeroportului Paris CDG, drumul meu spre poarta de îmbarcare al zborului de București a devenit și mai complicat. Am greșit direcția în terminal, am greșit poarta. Panourile de informare deja anunțau că îmbarcarea pe zborul de București a fost închisă.

Am primit cazare, voucher de mâncare și rerutare pe alt zbor

Văzând acest lucru, m-am îndreptat spre un birou de informații din cadrul terminalului. Am arătat problema cu zborul întârziat de la Madrid și în teorie nu puteam prinde zborul de legătură, moment în care am solicitat cele cuvenite. Fără scandal, ba chiar cu o vorbă bună și o glumă, am primit cazare la hotel, am primit voucher pentru mâncare și rerutare pe cel mai apropiat zbor Air France cu direcția București, care era în dimineața zilei următoare. Cum ziceam și cu alte ocazii, păstrați-vă calmul și căutați soluții. Ce puteam să fac în cazul acesta? Să ma cert? Cu cine?

În fine, treaba rezolvată și cu documentele primite, am început să mă plimb prin aeroport și am căutat totuși poarta de unde, în teorie, plecase avionul de București. Găsesc poarta, dar nu dau atenție. Eram fascinat de priveliștea ce o oferă terminalul asupra pistelor aeroportului. Vorbind la telefon cu un bun prieten, acesta mă anunță că avionul de București nu a decolat, moment în care mă întorc la poarta de îmbarcare și găsesc personalul încă prezent. Le spun că sunt în căutarea zborului de București, iar doamna îmi confirmă că avionul e încă la burduf. Îmi face formalitățile de îmbarcare și uite așa urc ultimul în avion.

Dorința mi-a fost îndeplinită!

Dar surpriză, avionul avea deja o oră întârziere atunci când am urcat în el și tot nu dădea semne că va decola. A fost momentul în care m-am bucurat pentru că avionul a avut întârziere și nu a mai contat faptul că am mai stat încă o oră până la decolare. Am ajuns la București cu două ore întârziere, lucru care nu mai conta. Eram acasă la familie și copii!

Și nu, nu am fost eligibili pentru a solicita compensații. Dacă întârzierea era mai mare de trei ore, atunci solicitam și drepturile bănești, în valoare de 450 EURO pentru un asemenea zbor.

Din această experiență am învățat cât de mult contează să fim calmi, să comunicăm și să găsim soluții în situații de criză. Contează să ne știm drepturile de pasageri aerieni și să le solicităm când suntem îndreptățiți. Contează foarte mult să credem în șansa noastră și să nu ne pierdem speranța nici măcar atunci când totul pare pierdut. A fost o experiență cu happy-end!

Leave A Reply

Your email address will not be published.