Boeing și U.S. Navy pregătesc MQ-25A Stingray, primul avion fără pilot proiectat să opereze în mod curent de pe portavioanele americane și să realimenteze în aer alte aeronave.
Rolul principal al MQ-25A este să preia o parte dintre misiunile de realimentare executate astăzi de F/A-18E/F Super Hornet. Astfel, mai multe avioane de luptă vor putea fi folosite pentru misiunile pentru care au fost construite, iar raza de acțiune a grupului aerian al portavionului va putea crește.
Un avion fără cockpit
MQ-25A nu are pilot la bord și nici cockpit. Aeronava utilizează sisteme autonome pentru navigație, controlul zborului și executarea misiunii, fiind supravegheată de operatori aflați la sol sau pe portavion.
Asta înseamnă că Stingray trebuie să poată rula pe punte, decola, zbura, executa misiunea și ateriza fără un pilot aflat fizic în avion.
Pentru o aeronavă care trebuie să opereze pe puntea îngustă și aglomerată a unui portavion aflat în mișcare, provocarea tehnologică este considerabilă.
Primul MQ-25A a zburat în 2026
Primul MQ-25A construit pentru U.S. Navy a efectuat zborul inaugural pe 25 aprilie 2026, de la MidAmerica St. Louis Airport, în Illinois.
Programul are însă o istorie mai lungă. Demonstratorul T1 a început testele de zbor în 2019, iar în 2021 a realizat o premieră mondială: a realimentat în aer un F/A-18 Super Hornet.
Ulterior, același prototip a alimentat și un E-2D Advanced Hawkeye și un F-35C Lightning II.
Astfel, Boeing a demonstrat că o aeronavă fără pilot poate executa în siguranță una dintre cele mai dificile misiuni din aviația militară.
Cum funcționează realimentarea?
MQ-25A utilizează sistemul „probe-and-drogue”.
Avionul desfășoară un furtun flexibil prevăzut cu un coș de stabilizare, iar aeronava care primește combustibil se apropie din spate și introduce sonda de realimentare în acesta.
În timpul testelor cu F/A-18, cele două aeronave au zburat la distanțe de numai câțiva metri una față de cealaltă.
Realimentarea permite avioanelor precum F/A-18 și F-35C să zboare mai departe sau să rămână mai mult timp în aer, fără ca portavionul să fie obligat să se apropie excesiv de zona de operații.
MQ-25A nu este un avion de luptă
Deși aspectul său poate sugera o dronă de atac, Stingray nu este conceput ca înlocuitor pentru F/A-18 sau F-35.
Misiunea principală este realimentarea în aer, alături de anumite capacități de supraveghere și recunoaștere.
Importanța sa vine tocmai din faptul că eliberează avioanele de luptă de rolul secundar de „tanker”.
Dimensiuni considerabile
MQ-25A are aproximativ 15,5 metri lungime și o anvergură de aproape 23 de metri.
Aripile se pot plia pentru a reduce spațiul ocupat pe portavion, iar aeronava este propulsată de un motor Rolls-Royce AE 3007N.
Designul a fost gândit special pentru integrarea în spațiul extrem de limitat de pe puntea și din hangarele portavioanelor.
Programul a intrat în producție
În 2026, MQ-25A a primit aprobarea pentru trecerea către producție.
Pe 14 septembrie, U.S. Navy a acordat Boeing un contract de 562 de milioane de dolari pentru primele trei aeronave din producția inițială.
Primele livrări sunt programate să înceapă în 2029.
Planurile actuale ale Marinei SUA prevăd un program de 76 de aeronave MQ-25A, însă acestea vor fi comandate treptat, pe măsură ce testele și producția avansează.
Un pas spre portavionul viitorului
MQ-25A este important nu doar pentru realimentarea în aer.
Stingray va fi prima aeronavă fără pilot integrată în mod curent în grupurile aeriene ale portavioanelor americane, alături de F/A-18 Super Hornet, F-35C Lightning II, EA-18G Growler și E-2D Advanced Hawkeye.
Experiența acumulată cu acest program va putea fi folosită ulterior pentru dezvoltarea unor aeronave autonome mult mai complexe.
MQ-25A Stingray nu este, așadar, doar o „cisternă zburătoare” fără pilot. Este una dintre primele etape concrete ale tranziției U.S. Navy către portavioane pe care aeronavele cu pilot și cele autonome vor opera împreună.