Atunci când am planificat această vacanță, am făcut-o cu o stare de incertitudine din cauza situației epidemiologice globale. Totuși, cu vaccinul la purtător și cu Certificatul digital COVID UE, am sperat că vom avea noroc și că vom putea să călătorim fără mari restricții, ceea ce s-a și întâmplat.
Noi am fost cazați într-un AirBNB în apropiere de centrul orașului Cracovia. Am plecat din România cu mașina personală așa că a fost destul de ușor să planificăm vizita la Auschwitz. Am ajuns ușor, Auschwitz-ul se află la doar 60 de kilometri distanță de Cracovia.
Dacă ați ajuns în Cracovia cu avionul și totuși vreți să vizitați lagărul, nu este nici problemă. În Cracovia găsiți numeroase locuri de unde puteți achiziționa bilete sau tururi spre muzeu. Personal, vă sfătuiesc să achiziționați bilete pentru turul muzeul direct de pe site-ul oficial deoarece o parte din banii de pe bilete se duc către restaurarea muzeului care face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO din 1979.
Cum să achiziționați biletele.
Puteti rezerva tururi diferite, după cum doriți. Sunt tururi de 3.5 ore, de 6 ore, sau tururi private de 8 ore cu ghidul vostru. Dacă aveți noroc, pentru turul privat, puteți avea și ghid în limba română. În prezent, muzeul este deschis șapte zile pe săptămână.
Pentru turul de 3.5 ore, prețul biletelor este de 90 de lei/persoană, iar pentru cel de 6 ore, biletele costă 135 lei/persoană. Pentru turul de 8 ore se trimite un e-mail in prealabil (preferabil cu 2-3 săptămâni înainte) pentru a rezerva ziua și ghidul în limba dorita, iar abia după ce primiți confirmarea veți plăti și biletul. Prețul acestuia variază în funcție de numărul persoanelor din grup. De asemenea, nu este nicio certitudine că cererea va fi acceptată, dar după puteți opta pentru celelalte variante.
Noi am avut ghinion și nu am putut rezerva un tur privat, așa că am optat pentru un tur de 3.5 ore. Când am fost noi, muzeul era deschis doar 3 zile pe săptămână – vineri, sâmbătă și duminică – prin urmare era un număr foarte mare de vizitatori, iar în momentul rezervării a fost singura opțiune disponibilă.
Prima impresie și primele sentimente.
La 5 kilometri de Oświęcim, un orășel micuț și cochet – se află lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau. Lagărul a devenit muzeu memorial la doi ani de la termminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1947. Autoritățile din Polonia au decis să facă asta în cinstea celor peste un milion de oameni care și-au pierdut viața acolo – un memento al crimelor comise de naziști.
A fost un loc pe care mi-am dorit să îl vizitez, chiar dacă nu este o destinație tipică de vacanță. Este un muzeu pe care oricine ar trebuie să îl viziteze, măcar o dată în viață. Poate, astfel, vom învăța să nu mai repetăm greșelile trecutului.
Pe tot parcursule vizitei am simțit o apăsare în piept, care s-a făcut resimțită imediat după ce am ieșit din Oświęcim și am văzut șinele de tren. De starea de agitație am scăpat o dată cu vizionarea filmulețului introductiv, când am început să plâng. Nu au fost prezentate informații pe care nu le cunoșteam, dar a scos la suprafață lacrimile mele pentru nenorocirile care au avut loc acolo. Apăsarea din piept avea să mă țină până la finalul turului și multe ore după…
Auschwitz I – lagărul administrativ
Am fost preluați de ghidul nostru, Lukasz, și am început turul în engleză care avea să dureze aproape patru ore. Lukasz este un ghid pasionat de istorie, care iubește ceea ce face, care pune suflet și care te face să simți. Grupul nostru a fost unul mic, 12 persoane, și datorită acestui lucru, am vizitat și locuri unde grupurile mari nu au avut acces.
Primul lucru pe care îl vezi la începutul turului este poarta cu mesajul „Arbeit macht frei.” („Munca te va elibera.”). Cel mai cunoscut mesaj este cel expus la intrarea în lagărul de la Auschwitz, dar ideea originală a fost preluată de Rudolf Höss (Comandantul lagărului Auschwitz-Birkenau începând cu 1939 și cel care a pus piatra de temelie a lagărului) de la Sachsenhausen. Același mesaj poate fi vazut și la intrarea în lagărul de la Dachau. Semnul montat în prezent la intrarea în lagărul Auschwitz-Birkenau este doar o replică.
Mesajul original a fost furat in decembrie 2010, dar a fost recuperat trei zile mai târziu. Acesta era tăiat în trei bucăți, pentru a fi vândut pe piața neagră. Vinovat de furt a fost un cetățean suedez, susținător al unei grupări neo-naziste. Acesta a fost condamnat la 3 ani de închisoare. Semnul original a fost recondiționat, dar se află acum expus în muzeu.
O experiență emotionantă și cutremurătoare.
Pornim în plimbare printre primele clădiri ale lagărului, unde încă mai putem vedea urmele gloanțelor. Auschwitz-Birkenau – care este actualmente muzeu memorial – a fost un loc al ororilor, al groazei, dar mie mi s-a părut superb în urâțenia lui. Nu știu dacă voi putea să exprim în cuvinte ceea ce am simțit în timpul vizite, dar voi încerca.
În fiecare block puteau „locui” între 700 și 1000 de persoane, în condiții insalubre și inumane. Totuși, aceștia erau norocoșii în comparație cu cei care erau duși în Auschwitz II-Birkenau. Block-urile erau dotate cu latrine, loc unde să se spele, iar unele dintre camere aveau chiar și saltele de paie.
Nu toate clădirile sunt deschise publicului, doar câteva sunt amenajaje. Block 5 este unul dintre locurile cele mai cutremurătoare din lagăr. Nu există cuvinte care să poată descrie ceea ce am văzut. Block 5 are și o zonă unde fotografierea este interzisă, dar când veți ajunge acolo, veți înțelege de ce.
Block-urile groazei.
Vizita a continuat către Block 10, denumit și „Anticamera morții”. Block 10 era locul unde Dr. Joseph Mengele își desfășura experimentele medicale pe femei, pe cei cu diferite boli, pe țigani sau adolescenți, dar preferații lui erau gemenii. Experimentele variau de la testarea reacțiilor corpului la diferite substanțe pentru studierea organismului uman, la operații experimentale și până la amputări.
Imediat lângă regăsim Block 11, închisoarea sau „Blocul morții” și locul unde s-a testat – pentru prima dată – Zyklon B. Block-ul era închis vizitării publicului din motive epidemiologice, fiind un spațiu extrem de mic care nu permitea menținerea distanței.
Între Block 10 și Block 11 se află „The execution wall” (zidul de execuție), locul sfânt al lagărului. Aici este locul în care vizitatorii vin să se roage sau să depună coroane. Este un loc e reculegere, de cinstire a memoriei celor 5000 de oameni care au fost executați aici. Este un loc de rugaciune și un loc unde nimeni nu vorbește.
Geamurile dintre cele două blockuri sunt acoperite și așa au fost mereu. Nemții considerau că astfel nimeni nu putea să vadă ceea ce se întâmpla în curte și, în eventualitatea în care ar fi evadat (lucru puțin probabil), nu ar fi putut să spună ce se întâmpla între cele două ziduri. Totuși, nu poți confunda sunetul unei împușcături sau gemetele unor oameni torturați…
Krankenbau (spitalul lagărului) cuprindea blocurile 19, 20, 21 și 28. Secția chirurgicală se afla în blocul 21, iar o parte din parterul blocului găzduia stomatologia. Cele 4 blocuri erau cele mai evitate de deținuți căci știau că dacă ajungeau aici, cel mai probabil urmau să moară. Cei care ajungeau aici erau uciși sau selectați de Mengele pentru experiemente și prin urmare, preferau să moară de boală, singuri, în suferință.
Crematoriul 1 – sute de mii de oameni uciși din dorința unui nebun.
În spatele gardului, la mai putin de 50 de metri de Crematoriul 1, se află casa în care a locuit Rudolf Höss (comandantul lagărului Auschwitz-Birkenau și cel care a construit lagărul), împreună cu soția sa și cu cei 5 copii.
Pe 11 martie 1946, Rudolf Höss a fost arestat de britanici, iar două luni mai târziu a fost predat autorităților din Polonia pentru a fi judecat. În închisoare, la sfatul procurorului, si-a scris memoriile. Procesul lui a început pe 11 martie 1947 și a durat 18 zile. Pe 2 aprilie este condamnat la moarte prin spânzurare.
Spânzurătoarea a fost montată special lângă Crematoriul I al lagărului Auschwitz-Birkanau, crematoriul unde au fost arse cele mai multe victime. După ce a fost împărtășit și spovedit de către un preot catolic, sentința a fost îndeplinită pe 16 aprilie. Cadavrul a fost cremat, iar cenușa a fost împrăștiată astfel încăt sufletul lui să nu-și găsească odihna veșnică… Singura lui cerere a fost ca verigheta să ajungă la soția lui împreună cu o scrisoare de adio!
Momentul în care am păsit în camerele de gazare și în crematoriu am amuțit. A fost un moment greu de descris. Sentimentele pe care le-am trăit, mirosul pe care eu încă l-am simțit, senzația de coplesire pe care o ai… nici măcar nu pot să îmi închipui prin ceea ce treceau cei din Sonderkommando zilnic cântr trebuiau să ardă mii de trupuri. Să le care din camera de gazare și să le dea foc în crematoriul aflat imedit lângă. Mirosul…
Auschwitz II – Birkenau
Distanța dintre Auschwitz I și Auschwitz II – Birkenau este de 3.5 kilometri. Distanța nu se parcurge pe jos. Sunt autobuze care parcurg acest drum și care pleacă din cele două locații (Auschwitz I și Birkenau) o dată la 10 minute. Prin urmare, nu trebuie să vă grăbiți. Puteți să stați liniștiți și să aruncați un ochi peste cărțile pe care le găsiți la magazinul muzeului. Banii pe care îi dați pe cărți se duc către restaurarea muzeului.
Prima oprire este la platforma de selecție, unde cei care soseau aici cu trenurile erau selectați: stânga – spre camerele de gazare și crematoriu, dreapta – spre intrarea în lagăr și calvar.
Vagonul de tren care se află în Birkenau are, de asemenea, o poveste emoționantă. Vagonul este unul orginal care a fost recondiționat de Frank Lowy, un om de afaceri de origine evreiască, și donat muzeului în momoria celor peste 400.000 de evrei maghiari care și-au pierdut viața în lagăr în 1944.
Tatăl lui Frank, Hugo Lowy a fost deportat din Ungaria într-un transport care a ajuns la platforma de descărcare din Birkenau. El purta o coletă care conținea obiecte rituale, tefilina și talitul său. Când a refuzat să lase pachetul în urmă în vagon, soldații din SS l-au bătut până când acesta a murit.
Frank a lăsat în interiorul vagonului propria sa coletă, în memoria tatălui său.
Drumul spre moarte.
Înainte de a începe plimbarea prin Auschwitz II – Birkenau, am parcurs, pe jos, distanța de la platforma de selecție până la crematorii, același drum care a fost făcut de sute de mii de oameni înaintea noastră, un drum de doar 10 minute.
Auschwitz-Birkenau a fost eliberat pe 27 ianuarie 1945 de trupele sovietice. Pe 26 ianuarie, naziștii au vut să distrugă toate dovezile ororilor comise de ei în lagăr și, prin urmare, au bombardat 4 dintre cele 5 crematorii. Zeci de mii de documente au fost distruse (arse), căci putem spune foarte multe despre naziști, dar nu putem nega că erau cei mai buni la ținut evidențe.
În spatele crematoriului numărului 5 se află 4 pietre de mormânt comemorative care marchează locul unde naziștii aruncau (sau încercau să îngroape) cenușa celor arși. Era o acțiune complicată din cauza terenului mlăștinos.
„International Monument to the Victims of Fascism” a fost dedicat celor care au murit în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau între 1940 și 1945. Acesta a fost dezvelit în anul 1967 în prezența a peste 200.000 de invitati: supraviețuitori, urmași ai acestora, familii regale, oameni politici sau simplii vizitatori.
În fața acestuia se regăsesc plăcuțe cu mesaje de pace. Plăcuțele sunt traduse în toate limbile vorbite de cei care au fost închiși în lagăr.
Muzeul restaurează, vizitatorii distrug.
Angajații muzeului memorial încearcă să păstreze toate clădirile intacte. Totuși, din cauza faptului că nu au fost clădiri construite să reziste – din cauza terenului și a vremii dure – fac ca acest lucru să fie foarte greu și foarte costisitor. Distrugeri majore sunt cauzate și de vizitatorii care distrug patrimoniul încercând șă își lase amprenta.
Restaurarea unei singure clădiri din Birkenau poate costa până la 3 milioane de euro, în funcție de cât de afectată este clădirea. Banii sunt obținuți din donații private, din bilete, sau prin intermediul ONG-urilor care organizează diferite strângeri de fonduri.
În timp ce Auschwitz I a fost considerat lagărul principal unde se regăseau toate clădirile administrative, Birkenau a fost de la început un lagăr de exterminare. Cladirile construite în grabă și precar și cele 4 crematorii demonstrează asta. Se dorea ca, prin „soluția finală”, să fie uciși sistematic toți evreii din Europa.
De ce Auschwitz?
Când munca nu te eliberează…
De ce Auschwitz? De ce un lagăr construit într-o pădure din Polonia, într-un loc uitat de lume? Multă vreme m-am întrebat și eu asta. Așa cum se poate observa și în poză – Auschwitz se afla în mijlocul teritoriilor și a fost locul ideal pentru construirea unui lagăr „de muncă”.
Când ne gândim la Auschwitz, noi știm doar de Auschwitz I și Auschwitz II – Birkenau, dar lagărul mai avea și Auschwitz III – Monowitz. Monowitz era un lagăr de muncă construit în apropierea fabricii de chimice a IG Farben. De asemenea, Auschitz mai avea alte 40 de sub-lagăre construite pe tot teritoriul Poloniei.
Pe lângă funcția de lagăr de muncă și lagăe de exterminare, deținuții erau folosiți si de către marile companii. Aceștia făceu experimente medicale pe deținuți fără a fi trași la răspundere, în cazul unor efecte adverse. Toate companiile încă există și au succes.
Dacă nu mă credeți, uitați lista celor mai cunoscute companii care există pe piață și astăzi.
#WeRemember
Chiar dacă nu este o destinație perfectă pentru o vacanță ideală, trebuie să vizitați – măcar o dată în viață – lagărul de la Auschwitz. Este o experiență tristă, dureroasă, cutremurătoare, dar de unde putem învăța multe. Eu am făcut o promisiune că mă voi întoarce acolo, cel puțin încă o dată, de această dată iarna, pentru a experimenta cu adevărat.
Temperaturile pot ajunge până la -25 de grade Celsius, dar deținuții munceau desculți și erau îmbrăcați doar cu o pijama…