Ce îi lipsește turismului românesc pentru a se dezvolta? Turismul din România cu multe minusuri.

România este o țară binecuvântată de Dumnezeu și a fost înzestrată cu munți înalți, cu văi adânci, cu păduri seculare, cu râuri spectaculoase, cu Delta Dunării de poveste și cu deschidere la Marea Neagră, castele frumoase, numeroase obiective turistice, tradiții. Am putea crede că toate acestea propulsează România în topul preferințelor turiștilor din Europa și întreaga lume. Dar nu, nu e deloc așa.

Turismul din România e sub nivelul de existență în mintea străinilor. Când călătorim în Grecia, Turcia, Bulgaria sau oricare altă țară din lumea asta și spunem România, nimeni nu se gândește la stațiuni, la munți și Delta Dunării, ci la Hagi, Halep, Ceaușescu. Însă noi când vorbim de Grecia, Turcia, Bulgaria sau Egipt la ce ne gândim prima dată? La all inclusive, la stațiuni frumoase, la călătorii și complexe hoteliere de lux. Ați putea spune că românii nu au bani și poate aveți dreptate. Nu au bani să-i cheltuiască în România, preferând să-i lase undeva printr-o țară exotică sau cu ceva mai mult turism

Ce îi lipsește turismului românesc pentru a se dezvolta? Îi lipsesc multe, iar mai jos am să punctez cu liniuță fiecare neajuns.

• România nu are un minister al turismului dedicat dezvoltării turismului local și regional. Nu există proiecte ample în vederea dezvoltării turismului din România pentru următorii 5-10 ani. Tot ce a existat și există sunt vorbe și mici ajustări fără valoare, doar să mai atragă niște fonduri europene nesemnificative. S-a făcut o pârtie pe un deal (Pârtia mică de pe Dealul Cocoșului – 300 metri), s-a făcut un telescaun într-o zonă fără turism, s-a făcut un centru de informare turistică într-o zonă fără potențial turistic (undeva prin Gorj). Ori astea nu sunt planuri pentru o dezvoltare durabilă a turismului regional și național.

• Stațiunile turistice sunt abandonate de autorități, fără a exista un plan de resuscitare și o implicare locală și națională. Stațiuni precum Azuga, Predeal sau Bușteni apar pe la știri când mai ajunge ursul pe pârtie, în rest nu prea auzi de ele. Trotuarele, drumurile, zonele de promenadă par a fi abandonate. Pârtiile ce mai fac contribuie la atragerea de turiști în aceste zone. Dar e loc de dezvoltare și de modernizare. Se mai mișcă lucrurile prin Harghita și Covasna, prin Sinaia, pe litoralul românesc, dar departe de potențialul maxim.

• România nu are o infrastructură adecvată pentru deplasări rapide între regiuni. În ultimii ani s-au mai mișcat lucrurile în această direcție, având acum autostradă de la București la Constanța, dar și prin țară sunt câțiva kilometri de drum expres și rapid. Și pe calea ferată s-a încercat ceva pentru a resuscita viteza trenurilor. Amintesc aici trenurile de viteză pe ruta Brașov – București – Constanța, dar multe alte regiuni încă sunt lăsate în anonimat.

• România nu are o promovare adecvată pentru a atrage turiști străini. În decursul anilor s-au cheltuit mulți bani pentru nimic. Au fost câteva spoturi și clipuri publicitare, unele chiar frumoase, dar targetate greșit sau au rămas doar la stadiul de realizare, fără a fi difuzate pe plan internațional. Ok, sunt bune și dacă sunt publicate în România, dar nu are efect dacă promovezi Bucureștiul bucureștenilor sau dacă promovezi Valea Prahovei prahovenilor. Nu le dai turcilor imagini cu porcul de Crăciun și nu le arăți israelienilor bisericile din Bucovina, dacă mă înțelegeți ce spun. Și participarea la târgurile de profil din străinătate nu a fost mereu la nivelul așteptărilor.

• În România nu există o colaborare unitară dezvoltată între autorități, unități de cazare, unități de alimentație publică, furnizori de servicii conexe în horeca, furnizori de distracții etc. S-a mișcat ceva în această direcție prin Sibiu, Oradea, Cluj, Covasna sau Constanța, dar în continuare sub potențialul optim. Poate vă întrebați de ce Cluj a ajuns să fie gazda Untold, Sibiu să fie gazda unui frumos și renumit târg de Crăciun, Constanța să fie gazda Neverse. Păi poate pentru că aici a existat ceva mai multă deschidere spre o colaborare unitară între autorități și organizatori.

• În România nu există peste tot personal calificat pentru turism. Sunt mulți bucătari buni, chelneri, barmani, ospătari buni, dar le lipsește atitudinea pentru turism. Unde e zâmbetul, unde e respectul, unde e acea atenție pentru turiști? Știu, viața e grea în România, dar o meserie se face cu zâmbet și entuziasm, cel puțin în fața turiștilor. Este adevărat că am avut parte de toate acestea și în România, dar în puține unități de cazare, restaurante și baruri.

Turism nu se face doar cu unități de cazare, restaurante și cluburi

Turism nu se face doar cu unități de cazare, restaurante și cluburi. Turism se face și cu transport, cu oameni pregătiți, cu proiecte ample de infrastructură și dezvoltare, cu activități multiple. În România am întâmpinat multe probleme când a venit vorba de deplasare de la hotel la un punct turistic, un obiectiv, un parc de distracții. Nu am mașină, deci e greu să ajung undeva fără o conexiune bună. Însă acest impediment nu l-am simțit în alte țări și am călătorit ceva prin Europa. Acolo unde autoritățile nu puneau mijloce de transport pentru turiști, o făceau hotelierii.

Ca exemplu, când am fost în Lamezia Terme, am stat într-o stațiune mică numită Parghelia. Ca să ajungem la plajă, trebuia să mergem aproxiamtiv 1 km pe șosea, o zonă mai puțin prietenoasă. Dar existau și mașini de la hotel care transportau gratuit la plajă. Existau și mașini din comună care treceau pe la unitățile de cazare pentru a aduna turiști pentru plajă, asta cu plată. Exista un program și se respecta.

Și probabil că sunt mult mai multe lipsuri, dar eu aș menționa că cele de mai sus sunt principalele. Personal, în fiecare an alegem să călătorim în România, la munte și la mare. Avem parte de cazări bune și de oameni minunați (unii dintre ei), dar ne întristăm când părăsim hotelul. Turismului românesc poate fi profitabil și bine dezvoltat, dar îi lipsește viziunea, îi lipsește demarajul.