Povestea accidentului aviatic din Tenerife, cu 583 de morți!
Pe 27 martie 1977, un grup terorist a detonat o bombă într-o florărie din terminalul aeroportului Gran Canaria, Insulele Canare. Explozia a rănit opt persoane și, în urma incidentului, aeroportul a fost închis pentru aeronavele care soseau, în timp ce terminalul era securizat.
Cel mai tragic accident aviatic
Atentatul a pus în mișcare o serie de evenimente care, până la sfârșitul zilei, a dus la cel mai grav accident aviatic din istorie, implicând coliziunea a două avioane Boeing 747 și moartea a 583 de persoane.
Aeronavele implicate
Zborul KLM 4805 operat cu un Boeing 747-200 era în zbor spre Gran Canaria. La manșă se afla căpitanul Jacob Veldhuyzen van Zantan, instructor-șef la KLM, alături de first officer Klaas Meurs și inginerul de zbor Willem Schreuder. Avionul KLM avea la bord 235 de pasageri și 14 membri ai echipajului.
Zborul Pan Am 1736, operat cu un Boeing 747-100, era în zbor din Los Angeles cu o escală intermediară la New York JFK spre Gran Canaria. Echipajul de zbor era alcătuit din căpitanul Victor Grubbs, first officer Robert Bragg, precum și inginerul de zbor George Warns. La bord se aflau 380 de pasageri și 16 membri ai echipajului.
La aflarea vești că aeroportul din Gran Canaria este închis, echipajele KLM și Pan Am au deviat aeronavele către aeroportul Los Rhodeos (acum numit Aeroportul Tenerife Nord) de pe insula vecină Tenerife. Aeronava Boeing 747 KLM a aterizat la 13:38, ora locală, iar aeronava Boeing 747 Pan Am a aterizat la 14:15.
Aeroportul Los Rhodeos și incapacitatea de a gestiona traficul aerian
Fiind un mic aeroport regional, aeroportul Los Rhodeos nu era obișnuit să gestioneze volumul de trafic care se preconiza. Aeroportul avea o singură pistă cu o singură cale de rulare paralelă. Din cauza numeroaselor aeronave deviate, platforma era plină, iar aeronavele au fost nevoite să parcheze pe calea de rulare, făcându-l indisponibil pentru rulare. Aeronava care pleacă ar trebui, prin urmare, să efectueze un backtrack, rulând pe lungimea pistei înainte de a se alinia pentru a decola în direcția opusă.
Când aeroportul Las Palmas s-a redeschis, echipajul Pam Am era pregătit să plece imediat, dar nu a putut de aeronava KLM care era parcat în față și bloca calea de rulare. De asemenea, echipajul KLM decisese să alimenteze aeronava, iar realimentarea a 55.500 de litri de combustibil a durat aproximativ 30 de minute.
Odată alimentat, controlorii au autorizat aeronava KLM să ruleze pe pistă și să se pregătească pentru decolare. În timp ce aeronava KLM rula pe pistă, echipajului Pan Am a primit instrucțiuni să ruleze spre pistă, dar să se oprească la a treia ieșire din stânga, eliberând calea spre KLM.
Vremea rea și ceața au agravat situația
În schimb vremea se înrăutățise. Vizibilitatea a scăzut de la 500 m (1600 ft) la mai puțin de 100 m (330 ft). Aeroportul nu avea marcaje ale căii de rulare sau iluminare operațională a pistei.
Când KLM a ajuns la capătul pistei și și-a încheiat întoarcerea, căpitanul a decis să accelereze pentru decolare, însă copilotul l-a informat că nu au primit aprobarea de decolare. Echipajul KLM a contactat atunci turnul de control, confirmând că sunt pregătiți și așteaptă autorizarea ATC, apoi controlorul au autorizat KLM de plecare și le-a spus să aștepte semnalul lor, doar că aeronava KLM deja rula pe pistă.
Eroare de pilotaj și probleme în comunicare
Aeronava Pan Am nu ajunsese la zona de degajare, iar situația face ca cele două aeronave să ajungă față în față. Din nefericire, în timp ce controlorul ia reiterat lui KLM „să aștepte pentru decolare”, echipajul Pan Am a sunat simultan pentru a spune „încă rulăm pe pistă”, așa că nicio transmisie nu s-a auzit corect.

Din cauza ceții, controlorii nu puteau vedea avioanele și nici avioanele nu se vedeau între ele, iar aeroportul nu a avut radar la sol care să determine unde se află ambele aeronave. Ambele echipaje s-au văzut cu două secunde înainte de impact. În urma impactului, 583 de persoane au murit și 61 au scăpat cu viață.
583 de persoane au murit
Un total de 234 de pasageri și 14 membri ai echipajului au murit din avionul KLM. Carburantul suplimentar de la bord a sporit gravitatea incendiului care a cuprins aeronava și nimeni nu a putut scăpa. Un singur pasager, Robina van Lanschot, a ales să rămână în Tenerife, unde locuia, mai degrabă decât să se reîntoarcă la bordul aeronavei și astfel a fost singura supraviețuitoare a zborului KLM 4805.
De pe zborul Pan Am, 317 pasageri și nouă membri ai echipajului au murit, lăsând doar 61 de supraviețuitori, dintre care majoritatea stăteau în fața aeronavei. Pasagerii au scăpat din aeronava în flăcări pe aripă, înainte de a sări la sol și de a ajunge în siguranță.
Raportul final al accidentului
Raportul final a dat cauza directă a accidentului ca fiin căpitanul KLM care a ales să decoleze fără autorizație. Cu toate acestea, s-a recunoscut că a existat un șir de factori nefericiți și, în absența doar a unuia dintre aceste elemente, accidentul ar fi putut fi evitat.
Decizia echipajului KLM de a alimenta cu combustibil a adăugat greutate suplimentară și a mărit distanța necesară de decolare. A mai fost și timpul necesar realimentării, timp în care vremea s-a deteriorat. Ulterior s-a stabilit că aeronava avea suficient combustibil pentru a ajunge în Gran Canaria și să zboare spre Amsterdam, fără a avea nevoie de combustibil suplimentar.
În urma dezastrului, s-au făcut schimbări în industrie, impunând utilizarea unui limbaj standard, concis și lipsit de ambiguitate pentru a îmbunătăți siguranța. Un apel radio de la copilotul KLM care spunea „suntem la decolare” și răspunsul controlorului turnului care spunea „OK” au fost ambele interpretate greșit de către receptorii mesajelor cu consecințe dezastruoase.
Autorizațiile de plecare sunt acum solicitate înainte de rulare și sunt încurajate să aibă loc pe o frecvență radio complet diferită de cea a autorizației de decolare. În plus, expresia „decolare” este acum utilizată numai în eliberarea și citirea unei autorizații de decolare.