Am aflat că pe 20 noiembrie a fost Ziua Ştafetei, eveniment internaţional ce marchează Ziua Drepturilor Copilului. Anul acesta evenimentul a fost organizat şi în România, la Bucureşti şi Craiova, unde diverşi profesionişti şi autorităţi au fost de acord să predea „ştafeta” unor copii, pentru câteva ore.
Unul dintre tinerii care s-au bucurat de atenţia celor mari a fost Marius. Are 11 ani şi este elev în clasa a V-a la Şcoala „Amza Pelea” din Băileşti, judeţul Dolj. Nu o să vă spun povestea familiei (are 12 fraţi), dar am să preiau de pe mediafax câteva informaţii despre cum a ajuns să fie dirijor de trafic aeronave la sol, pe Aeroportul Otopeni.
M-au impresionat declaraţiile şi entuziasmul tânarului, chiar dacă are doar 11 ani.
Îmi doresc să merg cu un avion oriunde, doar să văd cum este. Aş vrea să mă fac pilot. Ştiu că trebuie să am note mari ca să fiu pilot, de 9 şi de 10. Eu am note multe la şcoală şi mari, de la cinci în sus, dar o fată a luat 3.
Deşi are uniformă, Marius nu este scutit de controlul de rutină. Trece prin filtre. Apoi iese din aeroport şi este urcat în maşina pe care scrie, mare, „Follow me”. Este maşina care însoţeşte avioanele când este ceaţă sau în situaţii speciale”, îi explică mentorul. „Maşinile merg după dungile albe, aici, în aeroport. Au şoselele lor speciale. Avioane merg după dunga galbenă. Sunt 150 de decolări şi 150 de aterizări”, explică Octavian Berlean. „Dar nu se lovesc? Sunt multe. La noi pe stradă trec mai puţine şi mai mici”, se miră Marius.
La 11,20, pe aeroport, se pregăteşte de aterizare aeronava Tarom de la Sofia. Marius stă în faţa dirijorului de trafic, cu căştile pe urechi şi staţia pornită, şi agită paletele. Totul este controlat. Pilotul urmăreşte atent mişcările copilului. Maşina „Follow Me” însoţeşte aeronava de la distanţă. Încă un viraj şi avionul se opreşte la câţiva metri de băiat. Marius este fericit. „L-am oprit, l-am oprit eu! Dar nu singur. E mare, dar a stat pe loc când i-am făcut semn”, se bucură băiatul.
Vizita se încheie, Marius primeşte daruri. La ieşirea din aeroport, priveşte în urmă şi repetă: „Acum iubesc mai mult avioanele. O să conduc avioane. Sau o să le conduc de jos, cu palete şi lanterne. Vă rog să mai venim”, spune copilul, fericit.
Vă daţi seama că încă mai avem speranţe la o Românie mai bună? Acest tânăr este entuziasmat şi fericit pentru că a reuşit să oprească un avion mare. S-a simţit „important” pentru câteva ore şi poate va ajunge pilot sau controlor de trafic. Însă trebuie remarcat faptul că provine dintr-o familie numeroasă şi sunt convins că ştie cât este de greu să ajungă „mare”!
Să-i urăm succes!