Eurofighter Typhoon este un avion de vânătoare supersonic multirol, proiectat şi fabricat de un consorţiu deţinut de trei companii: Alenia Aermacchi (21%), Airbus Group (46%) şi BAE Systems Military Air & Information (33%). Compania multinaţională poartă numele de Eurofighter Jagdflugzeug GmbH si a fost formată în 1986.
Dezvoltarea aeronavei a început efectiv în 1983 prin programul „Future European Fighter Aircraft”, o colaborare multinațională între Marea Britanie, Germania, Franța, Italia şi Spania. Din cauza dezacordurilor asupra autorității de proiectare și cerinţelor operaționale, Franța a părăsit consorțiul si a inceput dezvoltarea unui proiect independent – Dassault Rafale. Primul avion prototip Eurofighter a realizat primul zbor pe data de 27 martie 1994. Numele aeronavei, Typhoon, a fost adoptat oficial în septembrie 1998, iar primele contracte de producție au fost semnate în același an.
Problemele politice prelungite dintre națiunile partenere au afectat în mod semnificativ dezvoltarea Typhoon. Sfârșitul brusc al Războiului Rece a redus cererea europeană pentru avioane de luptă. Typhoon a fost introdus în serviciu operațional abia în anul 2003. În prezent, aeronava a intrat în serviciul Fortelor Aeriene Austriece, Britanice, Italiene, Germane, Spaniole, din Oman și Saudite, în total fiind comandate 571 de unităţi (informaţie din 2013).
Eurofighter Typhoon este un avion foarte agil, conceput pentru a fi extrem de eficient în lupta cu alte aeronave. Este considerat a doua aeronava ca performanţă dupa F22 Raptor, dar, cu toate acestea, Raptor este de aproximativ doua ori mai scump.
Aeronavele Typhoon din noua generaţie au fost mai bine echipate pentru a efectua misiuni de atac aer-sol și sunt compatibile cu un număr mare de diferite armamente si echipamente, inclusiv Storm Shadow și Brimstone RAF. Typhoon a debutat în luptă, în timpul intervenţiei militare din 2011 din Libia, cu Royal Air Force și Forțele Aeriene Italiene, desfăşurând misiuni de recunoaștere și atacuri la sol.
Royal Air Force deţine cea mai mare flotă de astfel de aeronave (160) şi sunt prezenţi la Bucharest International Air Show cu 3 dintre ele. Una se afla in static display, una e de rezervă şi una va evolua la înălţime.
Teodora Iulia Grama (redactor AirlinesTravel) a stat de vorba cu Ofiter Comandor al Escadrilei 29 Royal Air Force Coningsby, Lincolnshire, Wing Commander James Heald:
Teodora Iulia Grama: Vorbiţi-ne puţin despre spectacolul pe care îl veţi oferi mâine la BIAS 2015.
James Heald: Programul nostru va dura aproximativ 8 minute, timp în care vom folosi în jur de 3 tone de combustibil şi este extrem de zgomotos. Vom zbura cu viteze cuprinse între 110 şi 600 noduri (aproximativ 200 şi 1100 km/h) şi vom fi supuşi unor forţe între 3G, ceea ce este foarte inconfortabil, şi +9G.
TIG: Care a fost momentul în care aţi ştiut că vă doriţi să deveniţi pilot?
JH: Îmi aduc aminte că eram mic şi părinţii m-au dus la un miting aviatic. Din momentul acela nu mi-am dorit vreodată să fac altceva. Sunt norocos, sunt pilot de aproximativ 20 ani, dar acesta este si motivul pentru care am atât de multe fire albe (râde).
TIG: La ce vârstă aţi început să zburaţi?
JH: Am obţinut licenţa de pilot înainte să obţin permisul de conducere. Mi-am obţinut PPL-ul (Private Pilot Licence) pe un Cessna în 1987. Aveam 17 ani. Abia 2 luni mai târziu am obţinut şi permisul de conducere. Zbor de atunci, iubesc asta.
TIG: Câte ore de zbor aveti la activ?
JH: Per total, un pic peste 4000 de ore. Majoritatea sunt realizate pe avioane de vânătoare. Am început pe Jaguar, o aeronavă cu simpla-comandă ce nu se mai află în serviciu. Am fost 3 ani în Statele Unite ale Americii unde am pilotat F-18 din dotarea Fortelor Marine Americane, în California. A fost foarte distractiv şi, cel mai important, senin. Acest lucru nu se întâmplă foarte des acolo de unde sunt eu. Cand am revenit în Anglia, am început să zbor pe Typhoon. Din decembrie 2013, sunt Ofiţerul Comandor al Escadrilei 29. Mai am 6 luni, iar apoi va trebui să predau comanda unei alte persoane. Acea zi va fi una tare tristă pentru mine, dar, din fericire, mai am ceva timp rămas până atunci. Este cea mai bună slujbă pe care am avut-o şi pe care, probabil, o voi avea vreodată.
TIG: Cum vi se pare pilotarea unui Eurofighter Typhoon în comparaţie cu celelalte avioane de vânătoare cu care aţi zburat?
JH: Typhoonul este un avion care poate fi controlat extrem de uşor. Chiar daca este pilotat „foarte prost”, sistemele acestuia te vor ajuta şi „te vor ierta”. Puterea de tracţiune a motoarelor te vor scoate din belelele în care ai putea intra. Este cel mai capabil, din toate punctele de vedere, avion cu care am zburat. Oamenii care au zburat cu un Typhoon se dau jos din acesta cu un zâmbet enorm pe faţă şi asta datorită faptului că este un deliciu să zbori cu el. Aşadar, în comparaţie cu toate celelalte aeronave cu care am zburat, consider că acesta este superior.
TIG: Ce parere aveţi despre comparaţiile care sunt făcute între Dassault Rafale şi Eurofigher Typhoon?
JH: Consider că Rafale şi Typhoon sunt destul de asemănătoare din mai multe puncte de vedere. Asta se datorează probabil faptului că francezii au făcut parte din programul Eurofighter până au decis să întrerupă colaborarea cu celelalte ţări şi să înceapă proiectarea lui Rafale. Puse unul lângă celalalt, cele două avioane se aseamănă foarte mult. Typhoonul beneficiază, însă, de ceva mai multă putere decât Rafale. Veţi vedea în spectacolul de mâine cum cantitatea de putere furnizată de motoare ne permite să facem un looping direct din manevra de decolare.
TIG: Aţi spune, deci, că asta înseamnă un punct pentru englezi şi zero pentru francezi?
JH: (Râde) Nu am zburat niciodata cu Rafale, dar pare o aeronava extrem de performantă şi, cum am mai spus, foarte asemănătoare cu Typhoonul. Sunt sigur că francezii vor spune că Rafale este mai bun comparativ cu Typhoon. Este normal, cu toţii iubim avioanele pe care le pilotăm. Typhoonul se află în operarea a 7 ţări diferite, şi-a demonstrat abilităţile în luptă, este îmbunătăţit în fiecare zi şi are foarte mult potenţial. Are o aripă foarte mare, sisteme extraordinare de control şi deţine foarte multă putere. Cerul este limita când vine vorba despre Eurofighter Typhoon şi as fi încrezător să lupt împotriva a orice. Dar, cred că vă aşteptaţi să spun asta, nu-i aşa?
TIG: Unul dintre Typhoonurile cu care ati venit are un livery mai deosebit. Despre ce este vorba?
JH: Aşa este! Este un livery care marchează centenarul Escadrilei 29 Royal Air Force Coningsby. Culorile „roşu rubin” şi „auriu şampanie” sunt inspirate din insigna Escadrilei. Pe insigna se află un vultur în zbor prădând un șoricar şi motto-ul „Impiger et acer” (energici şi dornici). Pe coada avionului sunt alte avioane care au mai fost pilotate în cadrul Escadrilei, în ultimii 100 de ani. În acest timp, Escadrila a luptat în Al Doilea Război Mondial. Suntem una dintre cele mai vechi escadrile de vânătoare din lume si a fost a doua escadrilă britanică cu Eurofighter Typhoon în dotare. Cred că aeronava arată fantastic şi este un real tribut pentru toţi cei care au servit la Escadrila 29. Echipa responsabilă cu proiectarea și producerea acestui livery magnific ar trebui să fie extrem de mândra de ea însași.
TIG: Vă mulţumim foarte mult şi este o onoare să vă cunoaştem!
JH: Vă mulţumim şi noi pentru ospitalitatea de care ţara voastra a dat dovadă de când am sosit şi vă aşteptăm mâine la show!
(Foto cover: thelincolnite.co.uk/)