United Aircraft Corporation (UAC) a reluat producția de avioane Tupolev Tu-214 cu un singur culoar și intenționează să producă 10 pe an. Rusia riscă să rămână fără avioane Airbus și Boeing din cauza sancțiunilor impuse de occidentali, în urma invadării Ucrainei.

Directorul general UAC, Yuri Slyusar, a confirmat agenției Tass că a fost reluată producția de avioane Tu-214. Este un model echivalent al avioanelor occidentale A321și 737-900ER. Pentru început vor fi produse 20 de unități, urmând ca apoi ritmul să fie stabilit la 10/an.

Liderul Rostec (care controlează toată industria aeronautică rusă), Serghei Shemezov, a menționat și o posibilă relansare a programului Tupolev Tu-204. „ Pe fondul restricțiilor severe privind operarea aeronavelor civile fabricate în străinătate, relansăm industria aviației autohtone. Ne referim în principal la extinderea producției de aeronave existente”.

Rata de producție a noului Tu-214 ar trebui să ajungă inițial la zece exemplare pe an. Totodată, UAC intenționează, de asemenea, să accelereze producția de avioane Ilyushin Il-96. Rusia studiază posibilitatea creării unui centru de producție suplimentar la Kazan pentru a evita lipsa de piese de schimb, în ​​special pentru aceste două modele.

Rusia mai produce două aeronave dedicate zborurilor cu pasageri și vorbim aici de modelele Sukhoi Superjet SSJ100 și Irkut MC-21. Vă reamintim că EASA a suspendat certificarea pentru Sukhoi Superjet 100 și Beriev Be-200.

Rusia a reluat producția de avioane Tupolev Tu-214

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Actuala generație de avioane este rezultatul a zeci de ani de dezvoltare și optimizare. Acestea combină viteza, capacitatea de transport, optimziarea consumului de carburant și siguranța într-un pachet perfect capabil să aducă profit. Cu toate acestea, nu sunt un pic prea asemănătoare, previzibile și … plictisitoare?

După ce v-am prezentat topul aeronavelor de transport pasageri care nu au zburat niciodata, să intrăm în lumea experimentelor și vă povestim despre cele mai nebunești avioane care au existat vreodată!

Cele mai nebunești avioane care au existat vreodată.

Desigur, definiția unui avion este puțin vagă, deci va trebui să delimităm ce caracteristici trebuie să aibă o aeronavă pentru a fi considerată… aeronavă comercială.

Prima caracteristică este capacitatea de a transporta cel puțin 10 pasageri. Ca o companie aeriană să poată utiliza aeronava, este necesar să aibă un minimum de 10 locuri. Avioanele comerciale, avioanele utilitare și altele sunt luate în considerare dacă au o capacitate suficientă și pot oferi un nivel de confort demn de o companie aeriană.

Au fost acceptate doar aeronavele care au avut prototipuri operaționale, indiferent dacă aceste prototipuri au transportat vreodată pasageri sau nu. Criteriile pentru clasarea avioanelor sunt simple: cu cât aeronava este mai neconvențională, neobișnuită și nebună, cu atât este mai înaltă.

Avioane care aproape au fost construite:

• Dornier Do-231, versiunea civilă a transportorului militar german VTOL Do-23, care aproape a intrat în producție.
• Boeing 767-611, variantă aproape sonică și neobișnuită a unui 767 obișnuit.
• FMA IA 36 Cóndor, avion de linie argentinian cu cinci motoare amplasate într-un cerc în jurul fuselajului.
• Business jet Mikoyan-Gurevich Mig-25: da, existau planuri de a transforma cel mai rapid avion de vânătoare din lume într-un avion de pasageri.

Saunders-Roe SR.45 Princess

Imaginați-vă un Boeing 377 Stratocruiser, dar sub forma unei bărci zburătoare. „Prințesa” a fost cea mai mare „barcă zburătoare” construită din metal și cu intenția de a opera pe mare.

Epoca jetului a fost chiar ”după colț” și lucrarea nu a trecut niciodată de stadiul de prototip, deoarece avioanele terestre erau mult mai convenabile. Două variante chiar mai mari – P.131 Duchess și P.192 Queen – au fost în plan de a fi dezvoltate.

Dassault Falcon 20 cu postcombustie

Business jet-urile sunt rapide, dar unul dintre ele a fost cel mai rapid. La sfârșitul anilor ’80, s-au făcut experimente cu motorul de vânătoare TFE1042 ITEC pe unul dintre avioanele Dassault.

În aviație, postcombustia (PC), sau forțajul este un sistem ce permite mărirea tracțiunii generate de către un motor turboreactor prin injectarea de combustibil după turbina cu gaze a turboreactorului. De obicei, sunt folosite de avioanele de luptă și este îndoielnic faptul că avioanele obișnuite ar intra vreodată în producție cu un asemenea motor.

Yakovlev Yak-40 M-602

Acest avion obține poziția în acest top datorită aspectului. Este un trijet Yak-40 sovietic obișnuit, cu un turbopropulsor M-602 montat în vârf.

De ce mai e nevoie de un turbopropulsor?

Antonov An-714

Un alt experiment sovietic, care urmărea să testeze viabilitatea utilizării pernelor de aer cu hovercraft în locul unui tren de aterizare. O astfel de manevră ar permite unui avion să aterizeze pe teren accidentat, aducând serviciul aerian în cele mai îndepărtate regiuni ale Uniunii Sovietice.

Au fost construite mai multe variante bazate pe avionul utilitar An-14.

Dornier Do X

A fost un exemplu monumental, dar în cele din urmă nereușit, al bărcii zburătoare de dinainte de război pe care Saunders-Roe Princess a intenționat să-l copieze.

Cel mai mare avion din vremea sa, Do X a fost construit în Germania la sfârșitul anilor ’20 și a finalizat câteva zboruri transatlantice, totuși planurile de producție în serie nu au fost niciodată realizate din cauza Marii Depresiuni.

Două avioane chiar mai mari – X2 și X3 – au fost construite în Italia și au avut ceva mai mult succes.

Wing Ship Technology WSH-500

Strict vorbind, nu este un avion. Nici o barcă. Este ceva intermediar, un vehicul cu efect de aripă în sol (WIG) (cunoscut și sub numele de ekranoplan), conceput pentru a fi aproape la fel de rapid ca un avion și aproape la fel de eficient ca o barcă.

Cu toate acestea, zboară, prin urmare vehiculele WIG sunt considerate în mod obișnuit avioane. Exista mai multe varianta, dar WSH-500 are și capacitatea unui avion de linie, aspectul fiind ieșit dintr-un film SF.

 Fairey Rotodyne

Elicopterele, datorită capacității lor VTOL, sunt excelente pentru călătorii, dar sunt lente și teribil de ineficiente. Autogirul, ale cărui pale prinse de rotor generează ridicare prin exploatarea autorotației, sunt mult mai bune în acest sens.

Prin urmare, încercarea Fairley Aviation de a face un avion de linie pe baza acestei scheme a eșuat, dar a dus la un prototip maiestuos.

Burnelli UB-14

Proiectele de ridicare a fuselajului de la Burnelli nu au avut succes la acea vreme. UB-14 a fost unul dintre mai multele avioane construite folosind viziunea inginerului de a utiliza fuselajul ca o altă aripă, având ca rezultat o formă foarte neobișnuită.

Unul dintre prototipuri a fost folosit de Charles de Gaulle ca transport personal, în timp ce altele au devenit subiectul uneia dintre cele mai nebune teorii ale conspirației din lumea aviației.

S-au făcut o mulțime de experimente cu un prototip similar la vremea respectivă, inclusiv propunerea aproape identică a avionului sovietic Zlokazov ARK-Z-1, dar au fost considerate inferioare planului clasic al avioanelor.

Kalinin K-7

O listă întreagă ar putea fi umplută cu avioane masive pe care sovieticii le construiau în anii ’30. Acest loc ar fi putut fi luat de Tupolev Ant-20 Maksim Gorky, Tupolev G-1 sau bombardierul greu TB-1 transformat în avion de linie după război.

În schimb, trebuie să acordăm credit celor mai inedite dintre toate: K-7, cu trenul său masiv de aterizare, fuselajul încorporat în aripă și anvergura aripilor Boeing 747. K-7 a fost un avion cu adevărat unic, construit pentru a ocupa rolul unui avion de linie, al unui transportator și al unui bombardier greu.

Versiunea pentru pasageri ar fi avut încă două motoare adăugate în capsulele trenului de aterizare, dar planurile au fost abandonate după prăbușirea prototipului.

Caproni Ca.60

De unde să începem?

Ca.60 avea nouă aripi, opt motoare, capacitate de 100 de pasageri și a efectuat un zbor de test înainte de a se prăbuși în lac, dezintegrându-se în timpul acestui proces.

Destinată transportului transatlantic, aeronava a fost incredibil de complexă și minunat de scumpă pentru timpul său. Singurul prototip a fost finalizat în 1921, ca un proiect din pasiune al celebrului designer italian de avioane Gianni Caproni, care și-a imaginat un viitor în care avioanele uriașe ar permite sutelor de oameni să călătorească pe tot globul cu viteze mari. O idee nebună, nu?

Ei bine, mijloacele de realizare a unui astfel de vis pur și simplu nu existau la începutul anilor ’20, ceea ce a dus la cel mai nebun avion de zbor din toate timpurile.

Aviația e frumoasă pentru că ne permite să visăm cu ochii deschiși spre cer. Oricine e liber să lupte pentru visul său.

TOP 10 cele mai inedite aeronave care au zburat.

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Tot mai multe companii aeriene retrag din serviciul operational aeronavele Boeing 747, iar producția Airbus A380 – cel mai mare avion de pasageri construit vreodată – va fi oprită în viitorul apropriat. Ne apropiem de sfârșitul unei ere a giganților.

Totuși, a existat o altă perioadă în care producătorii de avioane au venit cu proiecte care mai de care mai îndraznețe în ideea de a construi avioane de proporții gigantice. Iar mai jos aveți o listă cu 10 dintre acestea.

Există doar un singur criteriu pentru această listă: numărul mare de locuri disponibile în aeronavă. Nu sunt incluse aici avioanele care au ajuns să fie construite.

10. Propuneri pentru extinderea avioanelor existente, cu un singur etaj, pentru a ajunge la capacitate de 450 de locuri

Înainte de a intra în lumea fanteziei inginerilor, trebuie să menționăm câteva avioane reale care ar putea să se extindă pentru a-și mări capacitatea.

• Ilyushin Il-86 a fost construit de sovietici și testat în 1982. Avea o capacitate de 450 de locuri, dar nu a intrat niciodată în serviciul operational.
• CRAIC CR929, aeronava ruso-chineză, care ar fi avut capacitatea de 440 de locuri, toate la clasa economică.
• Dorința Airbus de a extinde capacitatea aeronavei A350-1000 la 455 de locuri în 2016
•  Aeronava Boeing B777-10X ar putea fi, de asemenea, potrivită pentru 450 de pasageri.

9. l Tupolev Tu-304: 500 de locuri

Încercarea lui Tupolev de a intra în cursa de avioane de tip widebody, inițiată de Airbus A330 și Boeing 777, a venit la începutul anilor ’90.

Avionul ar fi fost puțin mai mic decât concurenții săi, cu o lungime de 62 de metri și o anvergură a aripilor de 57 de metri.

Ar fi fost dotat cu un fuselaj cu secțiune transversală ovală specială care are fi permis o capacitate mai mare.

Aeronava ar fi trebuit să fie în funcțiune la începutul anilor 2000, dar la fel ca multe proiecte rusești ale vremii, nu a reușit să părăsească planșa din cauza lipsei de finanțare. Pe măsură ce noul mileniu a început, au existat încercări de a-l reînvia, dar niciuna nu a avut succes.

8. McDonnell Douglas MD-12: 511 de locuri

În încercarea de a concura cu Boeing 747, care a monopolizat piața curselor lung-curier, McDonnell Douglas a început să creeze MD-11, ultimul dintre avioanele cu 3 motoare.

Un motor suplimentar a fost adăugat undeva în proces, transformând proiectul în dublu etaj cu patru motoare, puțin mai mic decât Airbus A380.

Proiectul a fost aprobat în parteneriat cu Taiwan Aerospace, dar nu a primit comenzi. Companiile aeriene nu aveau niciun interes pentru aeronavă, care era doar mare și mult mai scumpă decât un B747. Chiar și în configurația complet economică, MD-12 ar fi avut doar 511 locuri.

7.  McDonnell Douglas MD-XX: 515 de locuri

Dându-și seama că proiectul MD-12 nu avea să se întâmple, inginerii de la McDonnell Douglas au început un alt proiect. În 1994, a fost prezentată o versiune simplă extinsă a aeronavei MD-11. Întinzând fuselajul pentru a mări capacitatea până la 515 pasageri, într-o configurație complet economică.

Rezultatul a fost de fapt mai mare, deși nu arăta la fel de impresionant ca precedentul model. Avea anvergura originală a aripilor aeronavei MD-11 de 65 de metri și o lungime întinsă de 71,6 metri. Investiția necesară era încă prea mare pentru companie, iar proiectul a fost anulat mai târziu în același an.

6. Boeing 747-700X: 650 de locuri

Boeing a căutat modalități de a se menține pe piața. Astfel, au încercat extinderea aeronavei 747 pentru a permite o capacítate de peste 500 de locuri. Proiectul presupunea extinderea punții superioare. Astfel, aeronava ar fi putut transporta până la 650 de pasageri, păstrând în același timp autonomia unui 747-400 obișnuit.

În cele din urmă, Boeing nu a putut găsi piața potrivită pentru noul jumbo, deși mai multe companii aeriene asiatice au fost considerate potențiali cumpărători.

5. Noul avion Boeing: 900 de locuri

747X a fost doar un al doilea răspuns la proiectul Airbus A380. Prima mișcare a lui Boeing a fost să facă ceva similar, dar mai mare. Programul Noul Avion Mare (NLA), care nici măcar nu avea un număr adecvat atașat, ar fi trebuit să fie biletul câștigător pentru producătorul american. O configurație obișnuită din trei clase ar fi putut transporta 606 de pasageri. Aspectul complet economic ar fi putut avea o configurație de 900 de locuri.

Proiectul a fost abandonat. Boeing a decis că modelul nu este ceea ce trebuie. Chiar dacă exista o nișă pentru avioane cu peste 500 de locuri, nu era suficient de mare pentru două modele concurente.

4. Lockheed Martin VLST: 900 de locuri

Pentru a nu fi depășit de Boeing și McDonnell Douglas, Lockheed Martin a avut propriul răspuns la A380: un model subsonic foarte mare. Au fost propuse mai multe prototipuri, inclusiv cel cu aripi delta.

Cel mai conservator (și cel mai realist) ar fi avut un corp de secțiune ovală cu două punți, fiecare cu 450 de locuri într-o configurație de două clase. Au fost, de asemenea, propuse versiunile de marfă și combi, capabile să transporte containere.

Rezultatul final ar fi fost doar puțin mai mic decât Antonov An-225 Mriya, dar un design al unei aeronave de pasageri de o asemenea capacitate și dimensiune a făcut-o extrem de impracticabilă.

Conform documentației, întreaga infrastructură trebuia să fie reproiectată (ceva similar, dar la o scară mai mică, s-a întâmplat cu A380) pentru a găzdui aeronava. Costul de dezvoltare varia între 8 și 15 miliarde de dolari, costul de producție per unitate ajungând la 200-300 milioane de dolari. În cele din urmă, proiectul a fost abandonat.

3. Airbus A380-900: 960 de locuri

Airbus A380 a fost un avion revoluționar. Dacă ar fi avut succes considerabil, Airbus ar fi continuat sa modifice bază si ar fi venit cu o serie de îmbunătățiri, inclusiv un cargo și mai multe versiuni întinse.

Prin extinderea fuselajului original cu câțiva metri, ar fi crescut capacitatea de la 555 la 650 de locuri sau peste 900 într-o configurație complet economică.

Niciuna dintre variantele propuse nu a fost produsă, iar în 2019 Airbus a anunțat că va opri producția A380 până în 2021.

2. Sukhoi KR-860: 1000 de locuri

A fost o luptă continua a producătorilor americani și europeni pentru o piață a aeronavelor de peste 500 de locuri. Rusii au zis că nu trebuie să rămână mai prejos și au creat și ei o aeronavă. De fapt, au mers mai departe decât alți concurenți, deoarece Sukhoi și-a dezvăluit etajele duble abia în 1999.

Ei susțineau că aeronava propusă putea transporta 860 de pasageri într-o configurație de două clase și până la 1000 de pasageri în aspect complet economic.

În plus, producătorul a scos un model la scară impresionant al modelului KR-860. Aeronava a fost destinată în totalitate pieței externe, deoarece Rusia nu avea rute interne care să o facă profitabilă.

Birourile de construcții ale lui Tupolev și Yakovlev l-ar fi ajutat pe Sukhoi în producție, producând în special versiunea de marfă.

Dezvoltarea a fost întreruptă în 2012. Motivele nu sunt cunoscute, dar pot fi deduse.

1. Tupolev Tu-404: 1214 locuri

Acest gigant rusesc a depășit toate celelalte aeronave de pe această listă (și din aproape toată lumea), deși a fost proiectat la începutul anilor ’90.

Ca și în cazul Lockheed Martin VLST, au fost propuse mai multe variante, inclusiv un design de aripă mixt alimentat de șase motoare turbopropulsoare.

Acesta, precum și o versiune mai convențională cu patru motoare sub aripi, ar fi putut transporta peste 1200 de pasageri pe două punți în configurații economice. Dacă aeronava ar fi fost finalizată, ar fi servit alături de Tu-304 într-o piață proprie.

Anvergura aripilor ar fi fost de 110 metri, aproape rivalizând cu cea a Scaled Composites Stratolaunch.

Se pare că proiectul a fost discutat cu mai mulți potențiali cumpărători, deși nu există niciun indiciu că dezvoltarea a avansat dincolo de planuri. Un derivat al acestui proiect a fost considerat noul avion de transport militar super-greu al Rusiei, denumit în cod PAK DA.

Totuși, s-a renunțat la idee în favoarea unui proiect mai realist bazat pe Tu-304.

TOP 10 aeronave de transport pasageri care nu au zburat niciodata.

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Ultimul avion Tupolev TU-154, un model de excepție din aviația sovietică, a efectuat pe 28 octombrie ultimul zbor comercial cu pasageri. Acest zbor a marcat sfârșitul a peste 48 de ani de istoriei pentru TU-154.

Aeronava înmatriculată RA-85757 a efectuat ultimul zbor comercial având la bord 141 de pasageri. Avionul a decolat de pe pista înzăpezită a Aeroportului Mirny (MJZ) din Yakutia și a aterizat trei ore mai târziu la Aeroportul Novosibirsk-Tolmachevo (OVB), în Siberia de Vest.

48 de ani de istorie în aviația comercială și militară

Aeronava va rămâne depozitată pe aeroportul din Tolmachevo până ce i se va decide soarta. Tupolev TU-154M RA-85757 Alrosa a operat 737 de zboruri din 2002 și până la retragerea din serviciul comercial. A transportat peste 160 de mii de pasageri, peste 1.2 de tone de marfa și mai mult de 50 de tone de corespondență.

TU-154 a fost proiectat și dezvoltat de compania rusească Tupolev. La începutul anilor 1960, pe măsură ce Hawker-Siddeley Trident și Boeing 727 au intrat pe piață, Uniunea Sovietică a decis să-și dezvolte propriul avion de pasageri, utilizând designul avioanelor cu trei motoare.

Astfel, pe 4 octombrie 1968, TU-154 a decolat pentru prima dată. Nu a impresionat prin dimensiunea sa, dar a fost proiectat cu suficient confort pentru a atrage pasagerii occidentali.

Tu-154 la ultimul zbor

Primul zbor comercial cu pasageri, operat cu o aeronavă de tip Tu-154, a avut loc pe 7 februarie 1972, sub culorile Aeroflot. Aeronava a fost repartizată pentru a deservi capitale europene precum Londra, Berlin sau Paris.

În paralel, și-a început cariera ca aeronavă militară. Aeronava Tu-154B a fost utilizată pentru transportul oficialilor, iar Tu-154S ca transportator de marfă pentru marina sovietică.

Tupolev Tu-154M a rivalizat cu Airbus A300

Zece ani mai târziu, a intrat pe piață o versiune actualizată denumită Tu-154M. Mai mare, mai rapid și cu mai multă autonomie, care a rivalizat cu noul Airbus A300. Noua variantă a fost un succes comercial pentru Tupolev, ajungând în flotele a mai multor companii aeriene din țările din Europa de Est.

Tu-154 a continuat să funcționeze după căderea Uniunii Sovietice, atât ca avion civil, dar și ca avion militar.

În decursul istoriei de 48 de ani, TU-154 a fost implicat în două tragedii importante. La 10 aprilie 2010, un Tupolev Tu-154M al Forțelor Aeriene Poloneze s-a prăbușit, ucigând președintele Poloniei Lech Kaczyński împreună cu alți oficiali importanți. La 25 decembrie 2016, 60 de membri ai celebrului cor al Armatei Roșii au murit în urma prăbușirii a unui Tupolev 154B-2, care aparținea ministerului rus al apărării.

Alrosa Airlines (6R) a operat ultimul zbor comercial cu o aeronavă Tupolev TU-154 (video)

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Pe 8 ianuarie 2020, un Boeing 737 Ukraine International Airlines s-a prăbușit în Iran. La bord se aflau 176 de persozane: 9 membri ai echipajului și 167 de pasageri. Nu au existat supraviețuitori. După 2 zile de anchete și cercetări, Iran recunoaște că aeronava civilă 737-800 UIA a fost doborâtă ”din greșeală”.

Dar acesta nu este singurul avion civil implicat în astfel de cazuri. În ultimii 40 de ani, alte avioane civile au fost implicate în tragedii produse ”din greșeală”.

Avioane civile doborâte ”din greșeală”

17 iulie 2014 – Boeing 777-200ER Malaysia Airlines

Pe 17 iulie 2014, o aeronavă Boeing 777-200ER Malaysia Airlines se prăbușește în situații suspecte în est-ul Ucrainei, la graniță cu Rusia. Avionul opera zborul MH17, pe ruta Amsterdam – Kuala Lumpur, și avea la bord 298 de persoane. Ancheta scoate la iveală faptul că avionul a fost doborât ”din greșeală” de o rachetă BUK, trasă de separatiștii pro-ruși. Patru persoane acuzate de crimă.

23 martie 2007 – Un Ilyushin sub culorile unei companii aeriene din Belarus

Pe 23 martie 2007, o aeronavă Ilyushin, aflată sub culorile unei companii din Belarus, se prăbușete la scurt timp de la decolare din Mogadiscio. Avionul fusese lovit de o rachetă trasă din capitala Somaliei. La bord se aflau 11 persoane. Avionul transporta ingineri și tehnicieni din Belarus, care au avut misiunea să repare un alt avion lovit de o rachetă cu două săptămâni mai devreme.

4 octombrie 2001 – Tupolev-154 Sibir

Pe 4 octombrie 2001, o aeronavă Tupolev-154 Sibir, care operea zborul Tel Aviv – Novosibirsk (Siberia) a explodat deasupra Marii Negre, la mai puțin de 300 km de coasta Crimeei (sudul Ucrainei). 78 de oameni, majoritatea israelieni, au murit. A durat o săptămână până când Ucraina a recunoscut că avionul a fost lovit ”din greșeală” de o rachetă.

3 iulie 1988 – Airbus A300 Iran Air

Pe 3 iulie 1988, un Airbus A300 Iran Air, care zbura pe ruta Bandar – Abbas – Dubai, a fost doborăt de două rachete ale unei fragate americane. 290 de pasageri și-au pierdut viața. Echipajul american a spus că avionul civil a fost confundat cu un avion de vânătoare F14 iranian. Deși a plătit 131,8 milioane dolari în compensație Iranului și rudelor victimelor, oficial Statele Unite nu au recunoscut greșeala.

1 septembrie 1983 – Boeing 747-200 Korean Air

Pe 1 septembrie 1983, un Boeing 747-230B Korean Air a fost doborât de o rachetă sovietică deasupra insulei Sakhalin. Avionul s-a abătut de la ruta sa. 269 de pasageri și membri ai echipajului au fost uciși. Moscova a recunoscut ”greșeala” după 5 zile de presiuni internaționale și după o serie de sancțiuni impuse de Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite.

Nu ne mai dorim astfel de ”greșeli”. Sute de persoane au murit în urma acestor erori fatale.

Lista avioanelor civile doborâte ”din greșeală”

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Pe 31 decembrie 1968 a început să fie scris un nou capitol în istoria aviaţiei civile. În urmă cu 50 de ani, primul avion de pasageri supersonic se ridica de la sol. Supersonic Tupolev Tu-144 a deschis drumul spre noi idealuri în aviaţie.

Design-ul a fost construit în Uniunea Sovietică sub conducerea biroului de design Tupolev, condus de Alexei Tupolev. A fost prezentat publicului în ianuarie 1962.

Tupolev Tu-144

Prototipul Tupolev Tu-144 a zburat pentru prima dată pe 31 decembrie 1968, undeva în apropierea Moscovei, cu două luni înaintea primului zbor operat de Concorde. Pe 26 mai 1970, Tupolev Tu-144 a fost primul avion comercial care a depăşit viteza de Mach 2.

Tupolev TU-144 aka Concordski, aşa cum era recunoscut în Occident, nu s-a bucurat de prea mult succes. Au fost construite 16 unităţi (prototipul Tu-144 – 68001, pre-producţie Tu-144S – 77101, 9 unităţi Tu-144S – 77102-77110, 5 unităţi Tu-144D – 77111-77115), dar în diferite configuraţii tehnologice.

Comparativ cu Concorde, Tupolev Tu-144 nu a zburat foarte mult. Flota de pasageri Tupolev Tu-144 a fost oprită la sol după doar 55 de zboruri. Un singur avion Tupolev Tu-144 a fost folosit pentru cargo până în 1983, timp în care a înregistrat 102 zboruri comerciale.

Tupolev Tu-144 a fost un avion mult prea greu pentru a fi eficient în operare, cu tehnologie învechită la bord şi cu un design mai puţin rafinat faţă de Concorde.

Încă de la primele zboruri, Tupolev Tu-144 a înregistrat o serie de probleme care au necesitat noi direcţii de dezvoltare şi problemele au tot persistat. Din nefericire, un Tupolev Tu-144 s-a prăbuşit la Paris Air Show din 1973.

După anularea proiectului, Tu-144 a fost folosit de programul spatial sovietic pentru a instru piloţii navetei spaţiale Buran.

Supersonic Tupolev Tu-144: 50 de ani de la primul zbor

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Finalul de an 2012 vine cu o tragedie pentru compania aeriană rusă Red Wings. O aeronavă Tupolev Tu-204, ce aparţinea operatorului low-cost, a ieşit de pe pista aeroportului Vnukovo şi a luat foc. Sursele ruseşti anunţă 4 morţi şi 4 răniţi grav, cu toţii fiind membri ai echipajului.

După primele cercetări, se pare că este vorba de o eroare de pilotaj. Avionul venea din Cehia şi a trebuit să opereze o aterizare de urgenţă. În acest proces, aeronava a ieşit de pe pistă, s-a rupt în 3 şi a luat foc. Accidentul s-a produs în jurul orei locale 16:35 (12:35 GMT).

Declaraţiile sunt contradictorii între oficialii ruşi şi organizaţiile internaţionale. Unii spun că la bordul avionului se aflau 12 persoane, 8 pasageri şi 4 membri ai echipajului. Alţii spun că au fost doar 8 persoane, membrii ai echipajului.

Aeroportul Vnukovo a fost închis timp de 3 ore, iar toate cursele aflate în aer au fost redirecţionate spre aeroporturile Sheremetyevo și Domodedovo. Autostrada a fost blocată pentru a permite accesul echipajelor de intervenţie.

Aeronava Tupolev Tu-204 este echivalentul unui Boeing 757. Modelul a fost introdus pe piaţă în 1980, înlocuind vechiul model TU-154. Poate transporta până la 210 pasageri, pe o distanţă de 4300 de kilometri. Până azi, aeronavele Tupolev Tu-204 nu au fost implicate în accidente cu victime.

Ştire în curs de actualizare…

O aeronavă Tupolev Tu-204 Red Wings a ieşit de pe pista aeroportului Vnukovo şi a luat foc (foto / video)

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.