În 2026 se împlinesc 50 de ani de la intrarea Concorde în serviciul comercial. O jumătate de secol mai târziu, niciun avion de pasageri nu a reușit să-i ia locul pe rutele regulate și să transporte oameni peste Atlantic cu peste Mach 2.

Concorde putea traversa Atlanticul în aproximativ trei ore și jumătate, zbura la aproape 18.000 de metri, pasagerii puteau observa curbura Pământului, iar pe anumite zboruri spre vest puteau vedea Soarele apunând de două ori în aceeași zi.

Avionul se încălzea atât de mult încât fuselajul se lungea în timpul zborului, iar de aici s-a născut una dintre cele mai interesante povești Concorde: șapca inginerului de bord rămasă captivă în structura avionului după ultimul zbor.

În jurul Concorde s-au strâns însă și numeroase mituri. Folosea postcombustia permanent? Nasul coborât îl ajuta să zboare mai repede? Accidentul din 2000 a fost singurul motiv pentru care a dispărut? A fost primul avion supersonic de pasageri din istorie?

Unele răspunsuri sunt surprinzătoare.

50 de ani de la începutul erei comerciale Concorde

Pe 21 ianuarie 1976 începea oficial aventura comercială Concorde.

British Airways a inaugurat serviciile cu un zbor Londra Heathrow – Bahrain, iar Air France a operat în aceeași zi primul său zbor comercial Concorde de la Paris spre Dakar și Rio de Janeiro.

Avionul franco-britanic fusese însă văzut pentru prima dată în aer cu aproape șapte ani înainte. Prototipul Concorde 001 a efectuat primul zbor la Toulouse, pe 2 martie 1969. A depășit pentru prima dată viteza sunetului pe 1 octombrie 1969 și a ajuns la Mach 2 în noiembrie 1970.

Au fost construite 20 de aparate Concorde în total, dacă sunt incluse prototipurile și aeronavele de preproducție. Dintre acestea, 14 au intrat efectiv în serviciul comercial la British Airways și Air France.

British Airways afirmă că aeronavele sale Concorde au efectuat aproape 50.000 de zboruri și au transportat peste 2,5 milioane de pasageri la viteze supersonice.

Mit sau adevăr: puteai ajunge la New York „înainte să pleci” din Londra?

Adevărat, cel puțin dacă ne uităm la orele locale.

Concorde zbura în croazieră cu aproximativ 2.160 km/h, adică Mach 2, și putea parcurge ruta Londra – New York în aproximativ trei ore și jumătate.

Diferența de fus orar dintre Londra și New York este de cinci ore. Prin urmare, un pasager putea pleca din Londra după-amiaza și ajunge la New York la o oră locală mai devreme decât ora la care plecase din Marea Britanie.

Nu era, evident, o călătorie în timp. Era rezultatul combinației dintre viteza extraordinară a avionului și diferența de fus orar.

Concorde era suficient de rapid încât experiența să pară aproape imposibilă: în anii săi de glorie, un om de afaceri putea pleca din Europa, traversa Atlanticul, participa la o întâlnire la New York și, în anumite condiții de program, să se întoarcă în aceeași zi.

Povestea celor două apusuri: Concorde putea „prinde din urmă” Soarele

Una dintre cele mai spectaculoase povești despre Concorde este adevărată: pe anumite zboruri spre vest, pasagerii puteau vedea două apusuri în aceeași zi.

Un Concorde care pleca din Europa după apus și accelera spre vest putea „ajunge din urmă” zona luminată a Pământului. Pentru pasageri, Soarele putea reapărea la orizontul vestic, după care apunea din nou.

Jurnalistul britanic Simon Calder a descris chiar experiența unui zbor Concorde din 1986 în care Soarele părea să răsară în vest, după ce aeronava depășise linia apusului în drumul său spre New York.

Există și relatări ale unor zboruri în care echipajele le spuneau pasagerilor că vor experimenta două apusuri și două răsărituri într-o singură „zi” de călătorie.

Era una dintre puținele experiențe oferite de Concorde pe care nici măcar luxul de la bord nu o putea egala: să privești Soarele comportându-se aparent invers pentru că avionul în care te afli călătorește suficient de repede.

Povestea șepcii rămase prinsă în Concorde

Și aceasta este bazată pe o caracteristică tehnică absolut reală.

În croazieră supersonică, încălzirea aerodinamică făcea ca structura Concorde să se dilate.

British Airways precizează că aeronava se putea lungi cu aproximativ 6–10 inch în timpul zborului, adică aproximativ 15–25 de centimetri. Smithsonian menționează în jur de 8 inch, aproximativ 20 de centimetri.

Dilatarea devenea vizibilă inclusiv în cockpit, unde apărea un spațiu între consola inginerului de bord și structura din spatele acesteia.

De aici vine celebra poveste a șepcii.

Pe unele dintre zborurile de retragere ale Concorde, inginerii de bord au introdus șapca în spațiul creat prin dilatarea aeronavei. După coborâre și aterizare, structura s-a răcit și s-a contractat, iar șapca a rămas blocată acolo.

O mică „capsulă a timpului”, prinsă pentru totdeauna în avionul pe care inginerul îl operase.

Povestea pare o glumă între aviatori, dar dilatarea structurală care a făcut-o posibilă este cât se poate de reală.

Afară erau -50°C, dar Concorde se încălzea la peste 100°C

La altitudinile la care zbura Concorde, temperatura aerului exterior putea coborî sub -50°C.

Și totuși, suprafața avionului devenea foarte fierbinte.

La Mach 2, încălzirea aerodinamică ridica temperatura unor zone ale structurii la peste 100°C. Smithsonian indică temperaturi ale învelișului de peste 120°C.

Ferestrele puteau deveni calde la atingere, iar structura avionului se dilata din cauza temperaturii.

Concorde transforma astfel una dintre problemele fundamentale ale zborului supersonic într-o demonstrație spectaculoasă de inginerie: în exterior era un mediu extrem de rece, dar aeronava trebuia proiectată să suporte temperaturi foarte ridicate generate chiar de propria sa viteză.

Mit sau adevăr: Concorde trebuia să fie alb?

În mare parte, adevărat.

Culoarea albă nu a fost aleasă doar pentru imaginea elegantă care a făcut Concorde atât de ușor de recunoscut.

British Airways explică faptul că aeronava folosea o vopsea albă special dezvoltată pentru a contribui la disiparea căldurii generate în timpul zborului supersonic.

Cea mai spectaculoasă demonstrație a importanței culorii a venit în 1996.

Un Concorde Air France, F-BTSD, a fost vopsit în albastru pentru o campanie publicitară Pepsi. Avionul albastru a devenit unul dintre cele mai fotografiate Concorde din istorie.

Dar noua culoare absorbea căldura diferit față de albul tradițional. Din acest motiv, aeronava avea restricții privind durata zborului la Mach 2. Aripile au rămas albe.

Așadar, schema albă a Concorde nu era doar o chestiune de branding. La peste 2.000 km/h, chiar și culoarea avionului devenea o problemă de inginerie.

Mit: Concorde folosea postcombustia permanent pentru a zbura cu Mach 2

Fals.

Imaginea unui avion care traversează Atlanticul timp de trei ore cu postcombustia pornită permanent este spectaculoasă, dar incorectă.

Cele patru motoare Rolls-Royce/SNECMA Olympus 593 foloseau sistemul „reheat”, echivalentul postcombustiei, pentru a furniza puterea suplimentară necesară la decolare și în anumite faze ale accelerării spre regimul supersonic.

După accelerare, Concorde putea menține croaziera la aproximativ Mach 2 fără postcombustie.

Aceasta este una dintre performanțele tehnice extraordinare ale avionului. Menținerea unui avion de pasageri de aproximativ 185 de tone la Mach 2 fără utilizarea continuă a postcombustiei reprezenta o realizare remarcabilă chiar și după standardele aviației militare.

De ce își cobora Concorde nasul?

Probabil cea mai recognoscibilă caracteristică a avionului, după aripa delta, era celebrul său „droop nose”.

Un mit răspândit este că nasul era coborât pentru a ajuta avionul să frâneze sau pentru a modifica radical aerodinamica la aterizare.

Principalul motiv era însă mult mai simplu: vizibilitatea piloților.

Concorde ateriza cu un unghi de atac ridicat, caracteristic aripii sale delta. Dacă nasul lung ar fi rămas în poziția utilizată la viteze mari, piloții ar fi avut o vizibilitate foarte redusă asupra pistei.

Nasul și vizorul erau coborâte la decolare și aterizare pentru a permite echipajului să vadă înainte, iar la viteze mari reveneau în poziția aerodinamică.

Era o soluție spectaculoasă la o problemă foarte practică.

De la 18 kilometri altitudine puteai vedea curbura Pământului

Nu este doar o poveste de marketing.

Concorde zbura în mod obișnuit la altitudini cuprinse între aproximativ 55.000 și 60.000 de picioare, adică 16,7–18,3 kilometri.

Un avion comercial subsonic operează de regulă mult mai jos.

La aceste altitudini, cerul văzut de pasagerii Concorde devenea mult mai întunecat, iar în condiții bune putea fi observată curbura Pământului.

Air France amintește această experiență chiar în comunicarea oficială dedicată aniversării a 50 de ani de la primul său zbor comercial Concorde.

Pentru cei aproximativ 100 de oameni aflați la bord, un zbor transatlantic devenea astfel ceva aflat la jumătatea drumului dintre un zbor de linie și experiența pe care astăzi am asocia-o cu turismul aproape spațial.

Concorde care a urmărit o eclipsă de Soare timp de 74 de minute

Poate cea mai incredibilă misiune din istoria Concorde nu a transportat pasageri între Londra, Paris sau New York.

Pe 30 iunie 1973, prototipul Concorde 001 a fost folosit de astronomi pentru observarea unei eclipse totale de Soare.

Planul era extraordinar: avionul urma să zboare cu aproximativ Mach 2 pe traiectoria umbrei Lunii și să „urmărească” eclipsa.

A funcționat.

Concorde a permis cercetătorilor să rămână în zona de totalitate aproximativ 74 de minute.

De la sol, faza totală a unei eclipse durează doar câteva minute. Concorde a transformat-o într-o observație științifică de peste o oră.

Musée de l’Air et de l’Espace din Franța confirmă că misiunea din 30 iunie 1973 a permis astronomilor să observe continuu eclipsa timp de 74 de minute.

Este unul dintre acele momente în care Concorde pare mai degrabă o navă experimentală decât un viitor avion de linie.

Recordul: Atlanticul traversat în 2 ore, 52 de minute și 59 de secunde

Concorde nu zbura doar repede. Uneori zbura incredibil de repede.

Pe 7 februarie 1996, Concorde G-BOAD al British Airways a decolat de la New York JFK și a ajuns la Londra Heathrow după numai:

2 ore, 52 de minute și 59 de secunde.

Guinness World Records menționează o distanță de aproximativ 6.035 de kilometri și o viteză medie de peste 2.000 km/h.

Este unul dintre cele mai spectaculoase recorduri din istoria aviației comerciale.

Un avion modern are nevoie astăzi de aproximativ șase-șapte ore pentru o traversare similară, în funcție de rută și de condițiile atmosferice.

Concorde făcea asta în mai puțin de trei ore.

Mit: Concorde a fost primul avion supersonic de pasageri care a zburat

Nu chiar.

Există aici o nuanță importantă.

Tupolev Tu-144 sovietic a efectuat primul zbor pe 31 decembrie 1968, cu aproximativ două luni înainte ca prototipul Concorde să decoleze pentru prima dată.

Tu-144 a fost astfel primul dintre cele două mari programe SST care a ajuns în aer.

Concorde a început însă serviciile comerciale de pasageri în ianuarie 1976, în timp ce Aeroflot a inaugurat serviciile cu pasageri Tu-144 în noiembrie 1977. Cariera Tu-144 cu pasageri avea să fie extrem de scurtă: NASA consemnează numai 102 zboruri comerciale cu pasageri înainte de încetarea serviciului în 1978.

Concorde avea să continue să transporte pasageri timp de 27 de ani.

Așadar, Tu-144 a zburat primul, dar Concorde a devenit avionul care a demonstrat că transportul supersonic de pasageri putea funcționa timp de decenii.

Concorde își muta combustibilul prin avion în timpul zborului

Concorde avea și o particularitate tehnică mai puțin cunoscută.

Combustibilul nu era doar consumat de motoare. El era transferat între rezervoare pentru a modifica centrul de greutate al aeronavei în diferite faze ale zborului.

La trecerea dintre regimul subsonic și cel supersonic, caracteristicile aerodinamice ale avionului se schimbau. În loc să compenseze permanent prin suprafețe aerodinamice, ceea ce ar fi crescut rezistența la înaintare, Concorde putea transfera combustibil pentru a muta centrul de greutate.

Airbus descrie sistemul de mutare a combustibilului în timpul zborului pentru reglarea centrului de greutate drept una dintre inovațiile importante dezvoltate pentru Concorde.

Dacă era atât de rapid, de ce Concorde nu zbura supersonic peste continente?

Din cauza boomului sonic.

Atunci când un avion depășește viteza sunetului, undele de presiune generează la sol acel zgomot puternic cunoscut drept sonic boom.

Concorde nu putea pur și simplu să zboare la Mach 2 oriunde.

Restricțiile privind zborurile supersonice deasupra zonelor populate au limitat drastic numărul rutelor pe care avantajul său principal – viteza – putea fi utilizat.

Oceanul Atlantic era mediul ideal: după îndepărtarea de coastă, Concorde putea accelera spre Mach 2 și rămâne supersonic pentru mare parte din traversare.

Acesta este și unul dintre motivele pentru care avionul nu a revoluționat întreaga rețea mondială de transport aerian, în ciuda performanțelor sale extraordinare.

Accidentul din 2000 a ucis Concorde? Doar parțial

Pe 25 iulie 2000, zborul Air France 4590 s-a prăbușit la scurt timp după decolarea de la Paris Charles de Gaulle.

Toți cei 100 de pasageri și cei nouă membri ai echipajului au murit, precum și patru persoane aflate la sol.

Investigația a stabilit că unul dintre pneurile Concorde a lovit o bandă metalică aflată pe pistă, provenită de la un DC-10 care decolase anterior. Pneul s-a dezintegrat, iar impactul fragmentelor a declanșat o succesiune de evenimente care a produs ruperea unui rezervor, o scurgere masivă de combustibil și incendiul catastrofal.

Flota Concorde a fost consemnată temporar la sol.

Dar aici apare un alt mit: accidentul nu a însemnat sfârșitul imediat al Concorde.

Avioanele au fost modificate, inclusiv cu protecții suplimentare pentru rezervoarele de combustibil și pneuri îmbunătățite, iar serviciile comerciale au fost reluate în 2001.

Atunci de ce a dispărut Concorde?

Nu există un singur răspuns.

Accidentul din 2000 a afectat grav imaginea programului, dar Concorde se confrunta deja cu probleme economice și operaționale.

Avionul putea transporta aproximativ 100 de pasageri, consuma cantități foarte mari de combustibil, necesita o întreținere specializată și putea exploata avantajul Mach 2 doar pe un număr limitat de rute.

După atentatele din 11 septembrie 2001, piața călătoriilor premium și transportul aerian internațional au traversat o perioadă extrem de dificilă.

În același timp, flota îmbătrânea, iar menținerea unui grup atât de mic de aeronave devenea tot mai costisitoare.

Air France a încheiat operațiunile Concorde în 2003. British Airways și-a operat ultimul serviciu comercial regulat pe 24 octombrie 2003, când zborul BA002 a sosit la Heathrow de la New York JFK.

La 27 de ani după intrarea în serviciu, era supersonică a transportului comercial de pasageri se încheia.

Concorde: un avion din 1976 pe care aviația anului 2026 încă nu l-a înlocuit

Concorde nu a fost un avion perfect.

Era zgomotos. Consuma enorm. Era scump de operat și foarte scump pentru pasageri. Cabina era îngustă după standardele actuale, ferestrele erau mici, iar boomul sonic îi limita drastic libertatea de operare.

Dar performanțele sale rămân extraordinare.

Zbura la aproximativ 2.160 km/h.

Urca până la aproximativ 18.000 de metri.

Traversa Atlanticul în aproximativ trei ore și jumătate și, în condiții ideale, în mai puțin de trei ore.

Pasagerii puteau vedea curbura Pământului.

Avionul putea „prinde din urmă” Soarele.

Structura sa se încălzea la peste 100°C și se lungea cu aproximativ 20 de centimetri.

Putea menține Mach 2 fără postcombustie permanentă.

Iar un prototip Concorde a reușit chiar să urmărească umbra Lunii și să prelungească o eclipsă totală la 74 de minute.

Poate acesta este motivul pentru care Concorde continuă să fascineze la mai bine de două decenii după retragere.

În 1976, oamenii puteau cumpăra un bilet pentru a traversa Atlanticul cu de două ori viteza sunetului. În 2026, la 50 de ani de la primele sale zboruri comerciale, încă nu există un avion de pasageri aflat în serviciu regulat care să poată repeta această performanță.

Concorde nu a fost doar un avion rapid. A fost unul dintre puținele momente din istoria aviației în care viitorul a sosit mai devreme decât ne-am fi imaginat — și apoi a dispărut.

Concorde, avionul care „dădea timpul înapoi”: povești, mituri și adevăruri incredibile despre legenda de la Mach 2

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Aston Martin a prezentat noul DBS Superleggera în ediție limitată. Este vorba de modelul Aston Martin DBS Superleggera Concorde Edition.

Este un omagiu adus legendarului supersonic Concorde, care a decolat pentru prima dată în 1969. Iată că au trecut 50 de ani de când British Airways și Air France au ridicat spre cer primul avion supersonic dedicat zborurilor cu pasageri.

Aston Martin DBS Superleggera cu inserții Concorde

Pentru această capodoperă automobilistică, Aston Martin a colaborat cu British Airways, una dintre companiile care au avut Concorde în flotă. Vor fi produse 10 unități Aston Martin DBS Superleggera Concorde Edition. Acestea vor primi înregistrări din aviație, precum G-BOAF, indicativ purtat de un Concorde British Airways.

Silueta Concorde se va regăsi pe acoperişul din fibră de carbon, pe tapițeria scaunelor sau pe zona de admisie a aerului la roțile din față. Culorile tradiționale British Airways (alb, albastru și roșu) vor putea fi admirate pe splitter-ul frontal, dar și pe spoilerul din spate.

Legat de specificațiile tehnice, Aston Martin DBS Superleggera Concorde Edition va avea sub capotă un motor V12 de 5.2 litri. Va dezvolta 725 de cai putere și 900 Nm. Viteza maximă va fi de 340 km/h.

Prețul unei mașini va fi de 321.350 de lire sterline sau puţin peste 375.500 de euro. Se va vinde doar la dealerul Aston Martin din Bristol. În cazul Aston Martin DBS Superleggera Concorde Edition, nimic nu e întâmplător. La 3 mile de dealer se află Muzeul Aerospațial Bristol unde se află Concorde (G-BOAF).

Aston Martin DBS Superleggera Concorde Edition (foto)

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Când vine vorba de avioane supersonice pentru pasageri, gândul ne face la Concorde, avionul occidental. Dar să nu uităm de Tupolev TU-144, rivalul Concorde de producție sovietică. Concorde vs. TU-144: care a fost primul supersonic de pasageri?

Am scris despre Concorde și despre TU-144. Încă de la început am menționat că avionul ”delta” Concorde a fost primul supersonic civil din istoria aviației. Însă au fost voci care ne-au contrazis.

Concorde vs. TU-144

Dar să trecem foarte repede prin istorie. Cele 2 avioane supersonice au apărut în perioada Războiului Rece, care a avut loc în intervalul 1947-1991. A fost o perioadă de tensiuni și confruntări politice și ideologice. Acest ”război” a fost între URSS cu aliații săi (blocul răsăritean) și SUA cu aliații săi (blocul apusean). A fost perioada în care fiecare grupare căuta să concureze de la egal la egal cu adversarul pe toate fronturile.

Astfel au apărut și cele 2 avioane supersonice. A făcut o grupare ceva, imediat cealaltă contracara cu ceva asemănător. Am decis să facem acest articol pentru a compara cele 2 aeronave supersonice în diferite etape de dezvoltare. Conform poveștilor occidentale, TU-144 era denumit Concordski. Este logic de ce,nu? Aruncați o privire asupra informațiilor de mai jos.

Din comparația datelor, rezultă că supersonicul Concorde a fost primul. TU-144 s-a ridicat de la sol înaintea concurentului Concorde, dar graba rușilor a stricat treaba. Occidentalii nu s-au grăbit și rezultatul cred că-l știți.

Primul zbor Concorde

Primul zbor TU-144

Concorde vs. TU-144: care a fost primul supersonic de pasageri? Concluzia noastră este clară. Concorde a fost primul avion supersonic de pasageri. A zburat cel mai mult, fiind retras în 2003. A fost construit într-un număr de 20 de unități, care au fost împărțite între Air France și British Airways. A operat cele mai multe zboruri comerciale supersonice.

Concorde vs. TU-144: care a fost primul supersonic de pasageri?

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Ryan McNaught (aka „The Brickman„) este un tânăr pasionat de micile cărămizi LEGO, fiind unul dintre cei 13 profesionişti certificaţi la nivel mondial. A obţinut diferite premii cu creaţiile sale, toate construite din LEGO. Când nu crează cu LEGO, preferă să-şi petreacă timpul cu familia.

Concorde din Lego

Recent, după ce a prezentat o lucrare ce reprezintă TITANICUL rupt în două şi pentru care a folosit 120 000 de piese LEGO, Ryan McNaught a folosit 65 000 de cărămizi LEGO pentru a construit un Concorde sub culorile Air France. Este o lucrare în secţiune, care scoate în evidenţă interiorul aeronavei până la cele mai importante detalii.

CONCORDE LEGO este construit foarte atent, respectând liniile legendarului avion Concorde. Dacă vă uitaţi cu atenţie, puteţi observa chiar şi un croissant pe masa din bucătărie.

CITIŢI: Nava Serenity şi pasiunea pentru LEGO

Concorde construit din piese LEGO

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Astăzi, dar în urmă cu 46 de ani, singurul avion supersonic de pasageri s-a desprins de la sol în primul zbor de test. Este vorba de Concorde, inconfundabilul şi inegalabilul avion supersonic de pasageri cu 27 de ani de activitate în serviciul comercial.

Primul zbor din istoria Concorde

Pe 2 martie 1969, după mai multe luni de teste la sol, dar şi după câteva amânări din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, Concorde F-WTSS 001 a operat primul zbor din istorie sub comanda pilotului Andre Turkey. Aeronava a decolat de la Toulouse-Blagnac în jurul orei 15:30, iar zborul a durat 29 de minute.

(Video) Primul zbor din istoria Concorde – 2 martie 1969

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

British Airways are o istorie interesantă cu privire la Concorde. Totul a început pe 21 ianuarie 1976, dată la care BA şi Air France au inaugurat primele rute operate cu Concorde. Air France a lansat Paris – Rio de Janeiro, iar British Airways a lansat Londra Heathrow – Bahrain.

Destinațiile British Airways operate cu Concorde

Exact, operatorul britanic a început istoria celor 27 de ani de Concorde prin zboruri spre Bahrain, o țară insulară independentă și suverană din Orientul Mijlociu. De ce? Probabil că mulţi nu-şi mai amintesc. Nici noi nu am găsit o explicaţie. Zborurile transoceanice spre Statele Unite au început pe 26 mai 1976, iar prima destinaţie nord-americană a fost Dulles International, Washington.

Prin broşura de mai jos, apărută în 1977, British Airways evidenţia introducerea New York-ului pe harta destinaţiilor operate cu Concorde.

Zboruile spre New York au fost inaugurate pe 22 noiembrie 1977, când Curtea Supremă a ridicat interdicţia aeronavei Concorde la New York. British Airways a folosit codul de apel „Speedbird Concorde” pentru a alerta controlorii de trafic şi pentru ai avertiza cu privire la Concorde, un avion cu abilităţi unice şi diferite restricţii.

Video: Concorde – singurul avion supersonic de pasageri

Aeronava Concorde (G-BOAD) a fost singura pictată în livery hibrid – British Airways şi Singapore Airlines. În 1977, cele două companii aeriene operau zborurile cu Concorde, pe ruta Londra – Singapore, în regim codeshare. Zborurile spre Singapore erau operate via. Bahrain.

Vom reveni cu mai multe inormaţii din istoria Concorde şi British Airways.

Destinațiile British Airways operate cu Concorde, din 1977

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

În medie, un avion de pasageri are o viteză medie de croazieră de până la 900 de Km/h. Dar cu ajutorul unor curenţi puternici, numiţi şi Jet Stream, viteza poate creşte foarte mult.

Pe 7 ianuarie 2015, un Boeing 777-200 British Airways a prins un jet stream cu viteza de aproximativ 350 de km/h, ajutând aeronava să atingă viteza de zbor de 1199 km/h, cu puţin sub viteza sunetului la sol. Astfel zborul BA114, pe ruta New York-JFK – Londra-Heathrow, a fost operat în 5 ore şi 16 minute, cu o oră şi 34 de minute mai rapid faţă de timpul estimat.

Cele mai rapide zboruri comerciale

Dar evenimentul nu este unic. Tot pe 7 ianuarie 2015, un Boeing 777 Air France a atins viteze de până la 1260 km/h pe diferite segmente de zbor, iar ruta New York-JFK – Paris CDG a fost operată în 5 ore şi 27 de minute, cu 30 de minute sub timpul estimat. În ultima perioadă, tot mai multe zboruri, operate de la vest la est, au viteze mai mari faţă de media normală datorită acestor curenţi.

Şi dacă tot am adus în atenţie cele două zboruri rapide, am pregătit şi un clasament cu cele mai rapide 10 zboruri din istoria aviaţiei. Clasamentul a fost realizat de colegii de la bfmtv.com pe baza fotografiilor (dovezile cu privire la vitezele aeronavelor) primite de la piloţi. O să începem în ordinea inversă pentru a creşte suspansul.

10. Pe locul 10 avem un zbor din 2005. Pe 2 aprilie, un Boeing 767 Vietnam Airlines a zburat cu viteza de 1300 km/h pe ruta Ho Chi Minh, Vietnam – Osaka, Japonia.

9. Locul 9 îi revine unui zbor din 2006. În noiembrie, o aeronavă McDonnell Douglas MD-11 Lufthansa Cargo a zburat cu 1324 km/h pe ruta Wilmington, Statele Unite – East Midlands, Anglia.

8. Pe locul 8 se află un zbor din 1997. Căpitanul Yves Petit Jean a reuşit să atingă viteza de 1328 de km/h cu un McDonnell Douglas DC-10 AOM French Airlines, operator aerian ce a dispărut de pe piaţă în 2003.

7. Iată că am ajuns şi la locul 7. Acesta îi revine unui zbor din 11 ianuarie 2015. Este vorba de o aeronavă Boeing 787 Dreamliner United care a atins viteza de 1333 km/h. Pilotul nu a specificat detalii despre zbor.

6. Un Airbus A380 Lufthansa intră pe poziţia 6 cu viteza de 1333 km/h, viteză înregistrată pe un zbor spre Tokyo.

5. Pe 4 februarie 2007, un Airbus A330 KLM a atins viteza de 1335 km/h, pe ruta Atlanta – Amsterdam. Acest lucru i-a adus un meritat loc 5 în topul nostru.

4. Şi ne apropiem cu paşi repezi de podium. Am ajuns la poziţia 4, care este ocupată de un Boeing 777. Aeronava a atins viteza de 1358 km/h, pe 16 ianuarie 2011. Aeronava a decolat din Japonia şi a atins viteza foarte aproape de Pacificul de Nord.

3. Deschidem top 3 cu un zbor de mare viteză înregistrat pe 28 martie 2009. O aeronavă Airbus A340 Singapore Airlines a atins viteza de 1360 km/h pe ruta Singapore – Los Angeles.

2. Locul 2 este ocupat de un Boeing 747 British Airways. Aeronava a atins viteza de 1393 km/h, pe 15 februarie 2010.

1. Iată că am ajuns şi la prima poziţie a acestui top. Locul 1 este revendicat, fără contestaţie, de Concorde. Singurul avion supersonic de pasageri a atins viteza de 2232 km/h, pe 15 iunie 2003. Comandantul Jonathan Napier a trimis dovada cu viteza fără să menţioneze detaliile zborului. Ştim doar că era Concorde sub livery British Airways.

Cu siguranţă sunt şi alte zboruri de mare viteză înregistrate în istoria aviaţiei, doar că nu au fost cuprinse în acest clasament. Dacă aveţi cunoşti de astfel de zboruri, lăsaţi comentarii şi noi vom verifica informaţia.

Top 10 cele mai rapide zboruri comerciale din istoria aviaţiei

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Citiţi: Concorde – povestea unui avion lansat înainte de vreme

Concorde MSN1 la muzeul Aeroscopia

La sfârşitul acestui an, muzeul aeronautic Aeroscopia îşi va deschide porţile. Va fi amplasat la Toulouse-Blagnac, iar iubitorii de avioane pot admira mai multe aeronave emblematice din istoria aviaţiei, printre care şi Concorde.

Citiţi: 10 ani de la retragerea aeronavelor Concorde (video)

Concorde MSN1 este una dintre puţinele unităţi construite la Toulouse. A zburat pentru prima dată la 6 decembrie 1973. A participat la programul de testare, iar apoi a ajuns avion prezidenţial până la 19 aprilie 1985, când a făcut ultimul zbor spre Toulouse.

Aeroscopia beneficiază de un sprijin financiar în valoare de 3.5 milioane EUR, bani ce vin de la Airbus, iar Concorde va fi una dintre principalele piese ce vor fi expuse alături de A300 şi A400M.

Concorde MSN1, la muzeul Aeroscopia, Toulouse-Blagnac (foto / video)

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Omagiu legendarului Concorde

Mai jos aveţi o colecţie impresionantată de imagini cu legendarul Concorde.

British Airways aduce un omagiu legendarului Concorde (video)

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Concorde a fost o capodoperă a ingineriei aeronautice, o minune tehnologică, dar şi cel mai mare dezastru financiar din istoria aviaţiei. Povestea Concorde a început pe 2 martie 1969 și s-a încheiat pe 26 noiembrie 2003.

Ultimul zbor Concorde

Pe 26 noiembrie 2003, Concorde a operat ultimul zbor din istoria sa și a fost retras din serviciul operaţional. Air France şi British Airways, singurii transportatori aerieni care s-au „bucurat” de serviciile acestui avion, au renunţat la el în 2003, la 3 ani după singurul şi tragicul accident ce a avut loc pe 25 iulie 2000.

La această decizie au contribuit şi criza financiară, atentatele din 11 septembrie 2001, lipsa comenzilor şi multe alte probleme apărute pe parcurs etc. Plus numărul tot mai mic de pasageri care erau dispuşi să plătească preţul piperat al biletelor de avion.

Air France a retras flota de avione Concorde în vara lui 2003, ultimul zbor comercial fiind operat pe 30 mai pe ruta New York – Paris. Ultimul zbor al unui avion Concorde Air France a fost operat pe 27 iunie 2003, când Concorde (F-BVFC) s-a retras la Toulouse.

British Airways a organizat un turneu de adio în America de Nord, în octombrie 2003. La 1 octombrie 2003, Concorde (G-BOAG) a ajuns pe aeroportul Toronto Pearson International, iar următorul pe listă a fost New York John F. Kennedy International.

La 8 octombrie 2013, Concorde (G-BOAD) a aterizat pe aeroportul Boston Logan International. Pe 14 octombrie, Concorde (G-BOAG) a ajuns pe aeroportul Washington Dulles International.

Cel mai rapid zbor transatlantic a fost pe ruta Heathrow – New York JFK, la 7 februarie 1996, înregistrând 2h:52m:59s.

Printre cei care au plătit 20 000 de dolari şi s-au bucurat de facilităţile avionului Concorde se numără: Elton John, Sting, Rod Stewart, Mick Jagger, Joan Collins, Luciano Pavarotti, Sean Connery, Robert Redford, Elizabeth Taylor, Joan Collins, Mike Tyson, Annie Lennox şi Rod Stewart. Din România, am aflat că Ilie Năstase a fost un fan Concorde.

Ultimul zbor Concorde și retragerea din serviciul operațional (video)

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.