Statele Unite fac un nou pas în dezvoltarea viitoarei generații de aviație strategică. Northrop Grumman și Forțele Aeriene ale SUA au început lucrările la o nouă facilitate de asamblare pentru bombardierul stealth B-21 Raider, o investiție menită să accelereze producția și să permită livrarea mai rapidă a aeronavelor către armata americană.

Ceremonia de începere a lucrărilor a avut loc pe 29 septembrie 2026, la Air Force Plant 42, în Palmdale, California. Noua infrastructură va avea o suprafață de peste un milion de picioare pătrate, echivalentul a aproximativ 92.900 de metri pătrați, și va găzdui o linie suplimentară de asamblare finală pentru bombardierele B-21 Raider.

Potrivit informațiilor publicate de Forțele Aeriene ale SUA, extinderea va permite creșterea cu 25% a capacității anuale de producție. Obiectivul este reducerea timpului necesar pentru fabricarea și livrarea aeronavelor, fără a compromite cerințele privind costurile, calendarul programului și performanțele tehnice.

Investiție de 4,5 miliarde de dolari pentru accelerarea producției

Extinderea fabricii face parte dintr-un plan convenit în februarie 2026 între Departamentul Forțelor Aeriene și Northrop Grumman. Programul beneficiază de 4,5 miliarde de dolari din fonduri federale deja autorizate și alocate prin legislația bugetară americană pentru anul fiscal 2025.

Separat, Northrop Grumman a anunțat investiții proprii de peste 5 miliarde de dolari în infrastructura digitală, tehnologiile de proiectare și capacitățile industriale dedicate programului B-21.

Aceste investiții urmăresc să pregătească industria pentru o producție mai rapidă și mai eficientă. Totuși, creșterea cu 25% se referă la capacitatea anuală de producție, nu la o majorare automată, în aceeași proporție, a numărului de aeronave livrate.

B-21 Raider, viitorul bombardier strategic al SUA

Dezvoltat de Northrop Grumman, B-21 Raider este un bombardier strategic cu tehnologie stealth, conceput pentru a pătrunde în spații aeriene puternic apărate și pentru a executa misiuni la distanțe mari.

Aeronava este proiectată să transporte atât armament convențional, cât și nuclear, fiind una dintre componentele centrale ale programului american de modernizare a forțelor nucleare și a capacităților de atac cu rază lungă de acțiune.

B-21 a efectuat primul zbor în 2023 și se află în continuare în faza de testare la sol și în zbor. Potrivit calendarului anunțat de autoritățile americane, primele aeronave operaționale sunt așteptate la Ellsworth Air Force Base, în Dakota de Sud, în 2027.

Pe termen lung, Raider este destinat să înlocuiască treptat bombardierele B-1B Lancer și B-2 Spirit, aflate în serviciul Forțelor Aeriene ale SUA.

Cel puțin 100 de bombardiere sunt prevăzute în program

Planul oficial de achiziție prevede o flotă de cel puțin 100 de aeronave B-21 Raider. Creșterea capacității industriale ar putea oferi Pentagonului mai multă flexibilitate în stabilirea ritmului livrărilor și în evaluarea eventualelor achiziții suplimentare.

Comandanți militari americani au susținut public necesitatea unei flote mai mari, însă Forțele Aeriene nu au confirmat oficial o comandă care să depășească pragul de 100 de aeronave.

Noua facilitate din Palmdale reprezintă, așadar, mai mult decât o extindere a infrastructurii industriale. Este o componentă importantă a efortului SUA de a accelera introducerea în serviciu a unui bombardier strategic proiectat pentru conflictele viitorului, într-un context internațional în care capacitatea de a opera în spații aeriene contestate rămâne o prioritate majoră.

SUA accelerează producția bombardierului stealth B-21 Raider. O nouă fabrică de peste 92.000 de metri pătrați va crește capacitatea cu 25%

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

România face un pas important în modernizarea aviației militare și începe înlocuirea elicopterelor IAR-330 Puma cu o generație nouă de aeronave multi-misiune. Airbus a confirmat semnarea contractului pentru furnizarea a 12 elicoptere H225M Caracal destinate Forțelor Aeriene Române.

Contractul este derulat în cadrul instrumentului european Security Action for Europe (SAFE), printr-o achiziție comună realizată împreună cu Franța, Direcția Generală pentru Armamente (DGA) franceză având rolul de autoritate contractantă.

12 elicoptere H225M pentru România

România va primi 12 elicoptere Airbus H225M Caracal, aparate concepute pentru executarea unei game largi de misiuni militare.

MApN precizează că aeronavele vor fi configurate pentru angajarea țintelor la sol și vor putea executa misiuni de atac, recunoaștere, supraveghere și protecție tactică, dar și misiuni specializate de asalt aeropurtat, atât ziua, cât și noaptea. Pachetul de achiziție include și suportul logistic inițial și instruirea personalului.

Valoarea ordinului de achiziție este de aproximativ 757 de milioane de euro, în timp ce valoarea totală aprobată pentru proiectul SAFE este de 852 de milioane de euro. Diferența include elementele aferente proiectului și costurile asociate cerințelor de cooperare.

Începe înlocuirea elicopterelor IAR-330 Puma

Noua comandă reprezintă începutul procesului de înlocuire a flotei românești de IAR-330 Puma.

România operează de mai multe decenii elicoptere Puma produse local, la IAR Brașov, pe baza licenței Aérospatiale. Airbus precizează că cele 12 H225M vor iniția înlocuirea flotei Puma pentru misiuni convenționale și operațiuni speciale.

Este o tranziție importantă pentru aviația militară română, deoarece H225M aparține unei generații mult mai noi și oferă capacități superioare pentru transport tactic, operațiuni speciale, evacuare medicală, căutare și salvare și alte misiuni în medii dificile.

Ce poate face H225M Caracal

H225M este un elicopter militar din categoria celor de aproximativ 11 tone, echipat cu două motoare Safran Helicopter Makila 2A1.

Conform specificațiilor Airbus, elicopterul poate atinge o viteză maximă de 324 km/h și are o viteză recomandată de croazieră de 262 km/h. Raza maximă cu rezervoarele standard este de aproximativ 920 km, iar cu rezervoare suplimentare poate ajunge la 1.253 km.

H225M are o masă maximă la decolare de 11 tone și o sarcină utilă de până la 5.250 kg. Pentru transportul de trupe, cabina poate găzdui până la 28 de militari, în funcție de configurație.

Elicopterul poate transporta și încărcături externe de până la 4.750 kg, ceea ce îi permite să fie folosit pentru transportul de echipamente și materiale în zone greu accesibile.

Conceput pentru operațiuni speciale

Unul dintre avantajele importante ale H225M este versatilitatea.

Platforma poate fi configurată pentru transport tactic și logistic, operațiuni speciale, căutare și salvare în condiții de luptă, evacuare medicală și evacuare a răniților.

Pentru operațiuni speciale, elicopterul poate executa misiuni de fast-rope și rapel, iar sistemele sale permit operațiuni pe timp de noapte și în condiții meteorologice dificile. Airbus menționează inclusiv posibilitatea de realimentare în zbor în anumite configurații și misiuni specializate de recuperare a personalului.

În configurație medicală, H225M poate transporta până la 11 tărgi și patru membri ai personalului medical.

România nu va fi doar utilizatorul elicopterelor

Achiziția are și o componentă importantă pentru industria românească de apărare.

Ministerul Apărării Naționale precizează că IAR Brașov va contribui cu aproximativ 15% la întregul program de achiziție în comun a elicopterelor H225M.

Airbus subliniază, la rândul său, că noul contract va consolida parteneriatul pe termen lung cu IAR, singurul producător român de elicoptere. Airbus este prezent în România de peste 20 de ani și are deja activități industriale și de suport în țară.

Este un aspect important deoarece România urmărește, prin programul SAFE, nu doar achiziția de echipamente militare, ci și dezvoltarea capacităților industriei europene și naționale de apărare.

România a primit deja bani prin programul SAFE

Achiziția H225M face parte dintr-un plan mult mai amplu de modernizare a Armatei României.

Prin instrumentul SAFE, România beneficiază de o alocare totală de 16,68 miliarde de euro. În august 2026, țara noastră a primit prima plată, în valoare de 2,5 miliarde de euro, reprezentând 15% din alocarea totală.

Programul include numeroase proiecte de înzestrare, de la elicoptere și radare până la nave, vehicule blindate, muniții și sisteme de apărare.

Pentru elicopterele H225M, România participă la o achiziție comună cu Franța, mecanism care permite accesarea finanțării SAFE și integrarea proiectului în efortul european de consolidare a industriei de apărare.

H225M, un elicopter deja utilizat de mai multe state

România nu este primul stat care a ales această platformă.

Airbus spune că peste 350 de elicoptere din familia H225 și H225M sunt deja în serviciu și au acumulat mai mult de un milion de ore de zbor.

Printre utilizatorii H225M se numără Franța, Brazilia, Ungaria, Indonezia, Irak, Kuweit, Malaezia, Mexic, Maroc, Țările de Jos, Singapore și Thailanda.

Pentru România, existența unei comunități internaționale de utilizatori poate reprezenta un avantaj în ceea ce privește interoperabilitatea, instruirea, logistica și experiența operațională.

Ce se întâmplă cu flota Puma?

Cele 12 H225M nu înseamnă că întreaga flotă IAR-330 Puma va fi înlocuită imediat.

Comanda reprezintă prima etapă a procesului de modernizare. MApN a indicat anterior că programul poate fi extins, iar producția și mentenanța în România reprezintă obiective importante pentru dezvoltarea capacității industriale naționale.

În acest moment, însă, cert este că cele 12 H225M reprezintă nucleul noii generații de elicoptere multi-misiune destinate Forțelor Aeriene Române.

O schimbare majoră pentru aviația militară română

Trecerea de la IAR-330 Puma la H225M Caracal reprezintă mai mult decât înlocuirea unei aeronave vechi cu una nouă.

Este trecerea către o platformă militară modernă, capabilă să execute simultan misiuni de transport tactic, operațiuni speciale, recunoaștere, supraveghere, sprijin pentru trupele terestre, evacuare medicală și căutare-salvare.

În contextul actual de securitate din Europa și al eforturilor NATO și UE de consolidare a capacităților militare, noile elicoptere vor reprezenta o componentă importantă a aviației militare române.

Cele 12 H225M Caracal sunt, practic, începutul unei noi etape pentru flota de elicoptere a României.

România cumpără 12 elicoptere Airbus H225M Caracal. Un nou pas pentru înlocuirea flotei Puma

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Forțele Aeriene Ucrainene au anunțat pierderea unui avion de vânătoare MiG-29 și a pilotului său în timpul unei misiuni de luptă desfășurate pe 1 octombrie 2026, pe unul dintre sectoarele frontului din estul Ucrainei.

Potrivit informațiilor oficiale, aeronava executa o misiune de atac, efectuând lovituri cu rachete și bombe asupra pozițiilor forțelor ruse. În timpul misiunii, MiG-29 a fost lovit de o rachetă inamică.

Pilotul a reușit să se catapulteze din aeronava avariată, însă nu a supraviețuit.

Pilotul era căpitanul Marat Redvanovici Mambetov, comandant de zbor în cadrul Brigăzii 40 de Aviație Tactică a Forțelor Aeriene Ucrainene, formație cunoscută sub supranumele „Fantomele din Kiev”. Mambetov avea 25 de ani.

Ce s-a întâmplat cu pilotul?

Circumstanțele exacte în care pilotul și-a pierdut viața nu au fost făcute publice.

Unele publicații și analiști militari au sugerat că ar fi putut exista o problemă cu sistemul de ejectare K-36 al aeronavei. Această ipoteză nu a fost însă confirmată oficial de Forțele Aeriene Ucrainene.

Comunicatul oficial precizează doar că aeronava a fost lovită de o rachetă, iar pilotul s-a catapultat, dar nu a supraviețuit.

O nouă pierdere pentru flota MiG-29

MiG-29 rămâne unul dintre principalele avioane de luptă utilizate de Ucraina pentru misiuni de apărare aeriană și atac la sol.

Pierderile acumulate în timpul războiului, alături de uzura aeronavelor operate intens în ultimii ani, pun presiune asupra flotei ucrainene de MiG-29. Potrivit unei evaluări bazate pe informații open-source, aceasta a suferit zeci de pierderi de la începutul invaziei ruse la scară largă.

Ucraina își modernizează treptat aviația militară prin introducerea unor aeronave occidentale, inclusiv F-16 și Mirage 2000, în timp ce MiG-29 și celelalte avioane de origine sovietică sunt retrase treptat din prim-plan.

Pierderea lui Marat Mambetov reprezintă însă, înainte de toate, o tragedie umană. Forțele Aeriene Ucrainene au transmis condoleanțe familiei și celor apropiați pilotului, care și-a pierdut viața în timpul unei misiuni de luptă.

Un MiG-29 ucrainean a fost doborât pe front. Pilotul s-a catapultat, dar nu a supraviețuit

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Războiul dronelor din Ucraina intră într-o nouă etapă. Dacă în ultimii ani imaginile cu drone FPV folosite pentru atacuri asupra vehiculelor și pozițiilor militare au devenit aproape sinonime cu războiul modern, în 2026 o altă categorie a ajuns în centrul atenției: dronele-interceptor.

Unitățile militare ucrainene au comandat peste 590.000 de vehicule aeriene fără pilot prin platforma guvernamentală Brave1 Market în primele nouă luni ale anului 2026, potrivit datelor publicate pe 25 septembrie de Ministerul Apărării al Ucrainei.

Cifra este impresionantă, însă trebuie interpretată corect: este vorba despre drone comandate prin platformă, nu despre confirmarea că toate cele 590.000 au fost deja produse și livrate trupelor.

Iar cea mai interesantă informație nu este neapărat numărul total.

Pentru prima dată, dronele-interceptor reprezintă categoria cu cele mai multe comenzi, înaintea dronelor FPV de tip kamikaze.

Dronele care vânează alte drone

Conceptul ar fi părut aproape SF în urmă cu doar câțiva ani: o aeronavă fără pilot lansată special pentru a intercepta și distruge o altă aeronavă fără pilot.

Astăzi, această tehnologie devine o componentă importantă a apărării aeriene ucrainene.

Ministerul Apărării de la Kiev include în categoria interceptoarelor două mari tipuri de sisteme: drone destinate urmăririi și distrugerii UAV-urilor rusești de recunoaștere și interceptoare special concepute pentru a opri dronele de atac de tip Shahed și sistemele derivate din acestea.

Este o schimbare importantă de paradigmă.

În loc să fie lansată întotdeauna o rachetă antiaeriană împotriva unei ținte relativ ieftine, apărarea încearcă să folosească un interceptor fără pilot, teoretic mult mai ieftin și mai simplu de produs în număr mare.

Această logică economică devine tot mai importantă într-un conflict în care sunt lansate sute sau chiar mii de drone într-un interval relativ scurt.

De ce au devenit interceptoarele atât de importante?

Motivul principal este evoluția rapidă a dronelor de atac.

Rusia a introdus în serviciu inclusiv variante mai rapide, propulsate cu motoare cu reacție, ale familiei de drone utilizate pentru atacuri la distanță.

Aceste aparate pot fi mult mai greu de interceptat cu metodele folosite împotriva dronelor Shahed/Geran clasice, mai lente.

Reuters relata în septembrie 2026 că apariția variantelor cu propulsie jet pune presiune suplimentară asupra sistemului ucrainean de apărare aeriană. Unele dintre aceste drone operează la altitudini și viteze care reduc eficiența echipelor mobile de apărare folosite cu succes împotriva modelelor mai lente.

În consecință, Ucraina încearcă să dezvolte interceptoare suficient de rapide pentru a urmări noile ținte.

Pe 15 septembrie 2026, președintele Volodimir Zelenski a anunțat testarea cu succes a unui nou interceptor ucrainean împotriva dronelor Shahed cu propulsie jet, precizând însă că sistemul mai necesita perfecționări.

FPV-urile nu dispar. Din contră

Faptul că interceptoarele au ajuns pe primul loc nu înseamnă că dronele FPV și-au pierdut importanța.

Dronele FPV kamikaze de tip multicopter ocupă locul al doilea în clasamentul comenzilor efectuate prin Brave1 Market.

Aceste aparate relativ mici sunt utilizate masiv pe linia frontului și au schimbat radical modul în care sunt atacate vehiculele, pozițiile defensive sau echipamentele militare.

În același timp, dronele kamikaze cu aripă fixă au înregistrat cea mai rapidă creștere dintre toate categoriile.

Ministerul ucrainean al Apărării afirmă că, la momentul de vârf, unitățile comandau de șase ori mai multe asemenea aparate decât la începutul anului 2026. Autoritățile nu au precizat luna exactă în care a fost atins acest nivel.

Dronele bombardier consumă cei mai mulți bani

Numărul aparatelor comandate nu spune întreaga poveste.

Deși interceptoarele sunt cele mai numeroase, cea mai mare parte a sumelor cheltuite prin Brave1 Market merge către dronele bombardier.

La rândul lor, așa-numitele „mothership drones” – drone capabile să transporte sau să sprijine alte sisteme fără pilot – se numără printre cele mai scumpe categorii de tehnologie disponibile pe platformă.

Aceasta arată cât de diversă a devenit lumea dronelor militare.

Nu mai vorbim despre un singur tip de UAV folosit pentru recunoaștere sau atac, ci despre un ecosistem întreg de aeronave specializate.

Există drone de recunoaștere, FPV-uri de atac, bombardiere, interceptoare, aparate cu aripă fixă pentru misiuni la distanță și chiar platforme mai mari care pot transporta alte sisteme.

Ce este Brave1 Market?

Brave1 Market este una dintre componentele cele mai interesante ale sistemului ucrainean de achiziții militare.

Platforma funcționează într-un mod care amintește, cel puțin la nivel conceptual, de un marketplace comercial.

Unitățile militare pot selecta drone, vehicule terestre fără pilot și echipamente de război electronic în funcție de necesitățile lor operaționale.

Un element central al sistemului este programul ePoints.

Unitățile primesc puncte în urma unor misiuni confirmate, printre care lovirea unor ținte, recunoașterea sau anumite operațiuni logistice și de evacuare realizate cu sisteme robotizate.

Punctele pot fi apoi utilizate pentru achiziționarea de echipamente prin Brave1 Market.

Potrivit Ministerului Apărării ucrainean, mecanismul permite unităților să obțină mai rapid tehnologia de care au nevoie și oferă producătorilor date despre utilizarea produselor lor în condiții reale.

De la fabrica de armament la feedback aproape în timp real

Această legătură dintre front și producători reprezintă probabil una dintre cele mai importante caracteristici ale modelului Brave1.

Companiile pot primi informații despre modul în care sunt folosite sistemele lor, numărul de misiuni efectuate și tipurile de unități care le utilizează.

Într-un domeniu care evoluează extrem de rapid, feedbackul operațional poate duce la modificarea produselor într-un interval mult mai scurt decât în ciclurile tradiționale de dezvoltare militară.

Este una dintre lecțiile majore ale războiului din Ucraina: tehnologia dronelor poate evolua în luni sau chiar săptămâni, iar un sistem eficient astăzi poate necesita modificări foarte repede.

Comenzile au crescut puternic în 2026

Datele oficiale arată și ritmul în care sistemul se extinde.

Valoarea medie lunară a comenzilor prin Brave1 Market s-a mai mult decât dublat față de începutul anului 2026.

În iunie, Ministerul Apărării anunța că peste 400 de unități militare participau la versiunea actualizată a programului ePoints și comandaseră echipamente în valoare de peste 33 de miliarde de grivne, aproximativ 735 de milioane de dolari la cursul menționat la momentul respectiv.

Doar în luna iunie, comenzile au depășit 5 miliarde de grivne, aproximativ 111 milioane de dolari, reprezentând atunci cea mai mare valoare lunară de la lansarea programului.

Pentru produsele existente deja în stoc, timpul mediu de livrare fusese redus la aproximativ opt zile, față de 10–14 zile anterior.

Un nou strat al apărării aeriene

Ascensiunea dronelor-interceptor arată cât de rapid se schimbă apărarea aeriană.

Sistemele clasice – avioane de luptă, rachete sol-aer, artilerie antiaeriană și sisteme portabile – nu dispar.

Deasupra lor apare însă un nou strat de apărare format din aeronave fără pilot concepute special pentru a vâna alte UAV-uri.

Principala miză este raportul dintre cost și eficiență.

Folosirea unei rachete antiaeriene foarte scumpe pentru distrugerea unei drone produse la un cost mult mai mic nu este sustenabilă la scară mare. Dronele-interceptor încearcă să reducă această diferență economică.

Totuși, eficiența lor reală depinde de numeroși factori: viteza țintei, altitudinea, detectarea, sistemele de ghidare, comunicațiile și capacitatea de producție în masă.

Războiul dronelor continuă să se transforme

Cele peste 590.000 de drone comandate prin Brave1 Market în numai nouă luni reprezintă un indicator al dimensiunii pe care a atins-o utilizarea sistemelor fără pilot.

Dar schimbarea cea mai relevantă poate fi alta.

În 2026, drona nu mai este doar arma care atacă.

A devenit și arma care vânează o altă dronă.

Faptul că interceptoarele au depășit FPV-urile în numărul comenzilor arată cât de repede se adaptează atât amenințările aeriene, cât și mijloacele folosite pentru combaterea lor.

În doar câțiva ani, dronele au trecut de la instrumente auxiliare de recunoaștere la unele dintre cele mai importante sisteme ale câmpului de luptă modern.

Iar următoarea etapă pare deja să fi început: confruntarea dintre drone și drone.

Ucraina a comandat peste 590.000 de drone în 2026!

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Este unul dintre cele mai cunoscute elicoptere din istoria României. Pe 22 decembrie 1989, imaginile cu un aparat alb care se ridica de pe acoperișul Comitetului Central al PCR aveau să devină unul dintre simbolurile prăbușirii regimului comunist.

Elicopterul era un Aérospatiale SA 365N Dauphin 2, numărul 203.

Surprinzător este însă ceea ce s-a întâmplat după Revoluție. Aeronava nu a ajuns într-un muzeu și nici nu a fost retrasă după câțiva ani. A continuat să zboare timp de decenii, trecând prin mai multe structuri ale statului român.

În septembrie 2026, după aproximativ 40 de ani de serviciu, povestea operațională a celebrului Dauphin 203 pare să fi ajuns la final. Informațiile privind retragerea au apărut în presa românească în această lună, deși SRI nu a publicat, până în prezent, un comunicat separat privind scoaterea sa definitivă din serviciu.

Un elicopter francez pentru conducerea României

România utiliza deja elicoptere din familia Dauphin înainte de 1986, însă în acel an Flotila 50 Aviație Transport de la Otopeni a primit patru aparate SA 365N Dauphin 2, mai moderne decât elicopterele SA 365C folosite anterior.

Printre acestea se afla și aeronava cu numărul 203, având numărul de serie 6144 și înmatricularea YR-DFG. Aparatele erau destinate inclusiv transportului înalților demnitari ai statului.

Dauphin era pentru acea perioadă un elicopter modern. Avea două motoare, tren de aterizare retractabil și celebrul rotor anticuplu Fenestron integrat în deriva verticală, una dintre caracteristicile vizuale ale familiei Dauphin.

Configurația cu două motoare oferea un nivel suplimentar de siguranță, un avantaj important pentru zborurile VIP.

Doar trei ani mai târziu, unul dintre aceste elicoptere avea să intre definitiv în istoria României.

22 decembrie 1989: zborul care a rămas în istorie

În dimineața de 22 decembrie 1989, situația din centrul Bucureștiului devenise imposibil de controlat pentru conducerea regimului.

Au fost solicitate două elicoptere pentru evacuarea lui Nicolae și Elena Ceaușescu și a unor membri ai conducerii PCR. Un singur aparat a aterizat pe acoperișul clădirii Comitetului Central: Dauphin 203.

La manșă se afla locotenent-colonelul Vasile Maluțan.

Conform documentelor din Dosarul Revoluției, elicopterul a decolat la ora 12:06. La bord se aflau Nicolae și Elena Ceaușescu, Manea Mănescu, Emil Bobu și două gărzi prezidențiale, alături de echipaj. Destinația inițială a fost Snagov.

Imaginea elicopterului ridicându-se de pe acoperiș, în timp ce manifestanții pătrundeau în sediul Comitetului Central, a devenit una dintre secvențele definitorii ale Revoluției Române.

Pentru Nicolae Ceaușescu, zborul cu 203 avea să fie ultimul efectuat în calitate de conducător al României.

De la București la Snagov

După decolarea din centrul Capitalei, elicopterul a survolat zona aeroporturilor Băneasa și Otopeni și a aterizat la complexul prezidențial de la Snagov.

Acolo, Manea Mănescu și Emil Bobu au rămas la sol.

Nicolae și Elena Ceaușescu au continuat zborul împreună cu gărzile personale. Pilotului i s-a cerut inițial să se îndrepte către baza de elicoptere de la Boteni, însă traseul s-a schimbat ulterior.

În aceeași zi, deplasarea cu elicopterul s-a încheiat, iar soții Ceaușescu și-au continuat fuga pe șosea.

Pentru Dauphin 203, însă, cariera era abia la început.

Elicopterul a continuat să zboare după Revoluție

Poate cea mai surprinzătoare parte a poveștii este faptul că Revoluția nu a dus la retragerea aeronavei.

După 1989, elicopterele Dauphin au trecut prin structura Romavia, compania de stat care efectua inclusiv transporturi oficiale, iar ulterior aparatele au ajuns în exploatarea Serviciului Român de Informații.

Fotografii realizate în anii următori confirmă prezența aparatului 203 în serviciul SRI. O fotografie realizată de Voicu Tamas la Arad, pe 10 iunie 2009, identifică aeronava drept SA 365N Dauphin 2, numărul 203, seria 6144, operată de Serviciul Român de Informații. O altă fotografie documentează același elicopter la București-Băneasa în decembrie 2022.

Asta înseamnă că elicopterul devenit celebru în imaginile alb-negru și înregistrările TV din decembrie 1989 era încă operațional peste trei decenii mai târziu.

SRI confirma în 2024 că 203 era încă în exploatare

Există și o confirmare oficială foarte importantă.

În iulie 2024, Serviciul Român de Informații confirma că elicopterul folosit pentru evacuarea soților Ceaușescu se afla încă în exploatarea instituției.

Mai mult, aparatul fusese trimis, începând cu 15 aprilie 2024, la Airbus Helicopters România pentru efectuarea reviziei periodice obligatorii prevăzute de programul de mentenanță.

Cu alte cuvinte, la aproape 35 de ani după zborul de pe acoperișul Comitetului Central, 203 nu era doar păstrat într-un hangar, ci continua să fie întreținut ca aeronavă operațională.

1986–2026: patru decenii de serviciu

Puține aeronave din România pot spune o poveste asemănătoare.

1986 – Dauphin 203 intră în dotarea aviației de transport.

1989 – transportă conducerea regimului comunist de pe acoperișul Comitetului Central în timpul Revoluției.

După 1989 – continuă să zboare, trece prin Romavia și ajunge ulterior în serviciul SRI.

2024 – SRI confirmă oficial că elicopterul este încă în exploatare și se află la revizie.

2026 – apar informațiile privind efectuarea ultimului zbor și retragerea aeronavei după aproximativ 40 de ani de serviciu.

Mai mult decât un simplu elicopter

Dauphin 203 reprezintă un caz aparte în istoria aviației românești.

A fost construit pentru transportul conducerii unui stat comunist și, la numai trei ani după intrarea în serviciu, a participat fără voie la unul dintre cele mai importante momente din istoria modernă a României.

Regimul pentru care fusese cumpărat a dispărut în 1989.

Elicopterul a continuat însă să zboare.

A traversat schimbarea de regim politic, reorganizarea aviației de stat și mai multe decenii de evoluție tehnologică, rămânând operațional într-o perioadă în care numeroase aeronave contemporane cu el fuseseră retrase de mult.

Nicolae Ceaușescu a efectuat ultimul său zbor cu Dauphin 203 în decembrie 1989.

Pentru elicopter au urmat încă aproape 37 de ani.

Dacă retragerea din septembrie 2026 va fi confirmată oficial, ar fi firesc ca următoarea destinație a lui 203 să fie una în care să poată fi păstrat și văzut de public.

Pentru că Dauphin 203 nu mai este doar un elicopter vechi.

Este o aeronavă care a fost prezentă într-unul dintre momentele decisive ale istoriei României și care, incredibil, a continuat să zboare până aproape de zilele noastre.

Foto: Voicu Tamas

Elicopterul cu care Ceaușescu a fugit la Revoluție, în 1989, și-a încheiat cariera după aproape 40 de ani

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Două bubuituri puternice au fost auzite joi dimineață, 24 septembrie, în Bacău și în mai multe localități din împrejurimi. Zgomotele au fost suficient de intense încât mulți oameni să creadă că s-a produs o explozie.

Una dintre explicațiile vehiculate este producerea unor boomuri sonice de către aeronave militare care au zburat cu viteze supersonice.

Momentul a coincis cu o situație reală de securitate aeriană în nord-estul României.

În dimineața aceleiași zile, sistemele radar au detectat o țintă aeriană în Ucraina, în apropierea județului Botoșani. Două aeronave F-16 ale Forțelor Aeriene Române au decolat de la Baza 86 Aeriană Borcea pentru monitorizarea situației.

La ora 06:26 a fost transmis și un mesaj RO-Alert pentru județele Botoșani și Suceava.

Ulterior, Ministerul Apărării Naționale a anunțat că ținta a pătruns în spațiul aerian românesc timp de aproximativ patru minute și s-a prăbușit în apropierea localității Solca, din județul Suceava. La fața locului a fost identificată o dronă de mici dimensiuni, fără să fie raportate victime sau pagube materiale.

Mai târziu, un elicopter IAR-330 SOCAT a decolat și de la Baza 95 Aeriană Bacău pentru monitorizarea zonei.

Trebuie precizat însă că autoritățile nu au confirmat explicit că zgomotele auzite la Bacău au fost produse chiar de cele două F-16 ridicate în aer în acea dimineață.

În aceeași perioadă, Forțele Aeriene Române anunțaseră și desfășurarea unor zboruri de antrenament în regim supersonic cu aeronave românești și aliate.

Ce este boomul sonic?

Boomul sonic este zgomotul puternic produs de undele de șoc generate atunci când o aeronavă depășește viteza sunetului.

În timpul zborului, avionul produce permanent unde de presiune în aer. Atunci când zboară cu o viteză mai mică decât cea a sunetului, aceste unde se propagă înaintea aeronavei.

Situația se schimbă atunci când avionul ajunge la Mach 1 și depășește această limită.

Undele de presiune se comprimă și formează unde de șoc foarte puternice, dispuse în jurul aeronavei sub forma unui con.

Atunci când acest con intersectează solul, oamenii aflați în zonă percep o schimbare bruscă de presiune sub forma unei bubuituri.

Sunetul poate semăna foarte mult cu o explozie, un tunet extrem de puternic sau chiar cu detonarea unei încărcături.

Avionul nu „sparge” bariera sunetului o singură dată

Una dintre cele mai răspândite idei greșite este că boomul sonic apare doar în momentul exact în care avionul depășește Mach 1.

În realitate, atât timp cât aeronava continuă să zboare cu viteză supersonică, aceasta produce continuu unde de șoc.

Practic, avionul „trage” după el un con de presiune.

Oamenii aflați în diferite zone de la sol aud bubuitura în momentul în care acest con trece peste ei.

Din acest motiv, un avion poate produce boomuri sonice auzite pe o distanță considerabilă de-a lungul traseului său.

Cât înseamnă Mach 1?

Viteza sunetului nu este constantă.

Ea depinde în special de temperatura aerului și de altitudine.

La nivelul mării, în condiții standard, viteza sunetului este de aproximativ 1.220 km/h.

La altitudinea de croazieră a avioanelor, unde temperatura aerului este mult mai scăzută, viteza sunetului poate fi în jurul valorii de 1.060 km/h.

De aceea, Mach 1 nu reprezintă o anumită viteză fixă exprimată în kilometri pe oră.

Numărul Mach indică raportul dintre viteza avionului și viteza locală a sunetului.

Mach 2 înseamnă, de exemplu, că aeronava zboară de două ori mai repede decât sunetul în condițiile atmosferice existente la acea altitudine.

De ce se pot auzi două bubuituri?

Boomul sonic este perceput uneori sub forma a două zgomote succesive: „boom-boom”.

Explicația ține de modul în care se formează undele de șoc în jurul aeronavei.

Avionul generează numeroase unde de presiune, dar la distanță acestea tind să se grupeze în două fronturi principale: unul asociat părții frontale a aeronavei și altul zonei posterioare.

Un singur avion poate produce astfel două bubuituri foarte apropiate una de cealaltă.

În situația de la Bacău au fost raportate două zgomote puternice. Fără date exacte despre aeronavele aflate în acel moment în zonă și despre traiectoriile lor, nu se poate stabili doar pe baza sunetului dacă acestea au fost produse de un singur avion sau de mai multe aeronave.

Avionul poate fi la zeci de kilometri distanță

Un alt lucru interesant este că aeronava care produce boomul sonic nu trebuie să se afle exact deasupra locului unde zgomotul este auzit.

Undele de șoc se propagă lateral și în jos.

În funcție de altitudine, viteză, direcția de zbor și condițiile atmosferice, bubuitura poate fi percepută la zeci de kilometri de traseul aparent al avionului.

De asemenea, sunetul poate ajunge la sol la câteva zeci de secunde după trecerea aeronavei.

Din acest motiv, oamenii pot auzi o bubuitură puternică fără să vadă vreun avion pe cer.

Poate boomul sonic să spargă geamurile?

În condiții normale de zbor și la altitudini corespunzătoare, boomurile sonice nu ar trebui să producă pagube.

Ele pot însă face ferestrele să vibreze, pot mișca obiecte ușoare și pot speria oamenii sau animalele.

Intensitatea unui boom depinde de mai mulți factori: dimensiunea și forma aeronavei, viteza acesteia, altitudinea, manevrele executate și condițiile atmosferice.

Din acest motiv, zborurile supersonice sunt atent planificate, mai ales atunci când au loc în apropierea zonelor populate.

De ce avioanele militare zboară supersonic?

Pentru aeronavele militare, viteza supersonică poate deveni necesară atunci când timpul de reacție este foarte scurt.

În cazul unei alerte aeriene, al interceptării unei aeronave necunoscute sau al unei amenințări care se apropie de spațiul aerian național, fiecare minut poate conta.

Un avion de luptă precum F-16 poate depăși Mach 2 în anumite condiții.

În astfel de situații, pilotul poate primi autorizarea de a zbura supersonic pentru a ajunge cât mai repede în zona indicată.

Iar pentru oamenii aflați la sol, această accelerare poate fi anunțată de un zgomot imposibil de confundat: boomul sonic.

Ce știm despre bubuiturile din Bacău

Bubuiturile au fost auzite într-o dimineață în care situația aeriană din nord-estul României era deja una neobișnuită.

Două F-16 românești fuseseră ridicate în aer pentru monitorizarea unei ținte, o dronă a pătruns temporar în spațiul aerian românesc, iar ulterior un elicopter IAR-330 SOCAT a fost trimis în misiune din Bacău.

În paralel, în această perioadă sunt planificate și zboruri de antrenament supersonice ale aeronavelor militare.

Fără o confirmare oficială privind avionul sau avioanele care au produs exact zgomotele din Bacău, legătura directă nu poate fi stabilită cu certitudine.

Fenomenul în sine este însă bine cunoscut.

Atunci când un avion depășește viteza sunetului, undele de presiune se transformă în unde de șoc, iar când acestea ajung la sol pot produce o bubuitură atât de puternică încât, pentru câteva secunde, pare că undeva în apropiere s-a produs o explozie.

Bubuiturile care au speriat Bacăul: ce este boomul sonic și de ce sună ca o explozie

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Boeing și U.S. Navy pregătesc MQ-25A Stingray, primul avion fără pilot proiectat să opereze în mod curent de pe portavioanele americane și să realimenteze în aer alte aeronave.

Rolul principal al MQ-25A este să preia o parte dintre misiunile de realimentare executate astăzi de F/A-18E/F Super Hornet. Astfel, mai multe avioane de luptă vor putea fi folosite pentru misiunile pentru care au fost construite, iar raza de acțiune a grupului aerian al portavionului va putea crește.

Un avion fără cockpit

MQ-25A nu are pilot la bord și nici cockpit. Aeronava utilizează sisteme autonome pentru navigație, controlul zborului și executarea misiunii, fiind supravegheată de operatori aflați la sol sau pe portavion.

Asta înseamnă că Stingray trebuie să poată rula pe punte, decola, zbura, executa misiunea și ateriza fără un pilot aflat fizic în avion.

Pentru o aeronavă care trebuie să opereze pe puntea îngustă și aglomerată a unui portavion aflat în mișcare, provocarea tehnologică este considerabilă.

Primul MQ-25A a zburat în 2026

Primul MQ-25A construit pentru U.S. Navy a efectuat zborul inaugural pe 25 aprilie 2026, de la MidAmerica St. Louis Airport, în Illinois.

Programul are însă o istorie mai lungă. Demonstratorul T1 a început testele de zbor în 2019, iar în 2021 a realizat o premieră mondială: a realimentat în aer un F/A-18 Super Hornet.

Ulterior, același prototip a alimentat și un E-2D Advanced Hawkeye și un F-35C Lightning II.

Astfel, Boeing a demonstrat că o aeronavă fără pilot poate executa în siguranță una dintre cele mai dificile misiuni din aviația militară.

Cum funcționează realimentarea?

MQ-25A utilizează sistemul „probe-and-drogue”.

Avionul desfășoară un furtun flexibil prevăzut cu un coș de stabilizare, iar aeronava care primește combustibil se apropie din spate și introduce sonda de realimentare în acesta.

În timpul testelor cu F/A-18, cele două aeronave au zburat la distanțe de numai câțiva metri una față de cealaltă.

Realimentarea permite avioanelor precum F/A-18 și F-35C să zboare mai departe sau să rămână mai mult timp în aer, fără ca portavionul să fie obligat să se apropie excesiv de zona de operații.

MQ-25A nu este un avion de luptă

Deși aspectul său poate sugera o dronă de atac, Stingray nu este conceput ca înlocuitor pentru F/A-18 sau F-35.

Misiunea principală este realimentarea în aer, alături de anumite capacități de supraveghere și recunoaștere.

Importanța sa vine tocmai din faptul că eliberează avioanele de luptă de rolul secundar de „tanker”.

Dimensiuni considerabile

MQ-25A are aproximativ 15,5 metri lungime și o anvergură de aproape 23 de metri.

Aripile se pot plia pentru a reduce spațiul ocupat pe portavion, iar aeronava este propulsată de un motor Rolls-Royce AE 3007N.

Designul a fost gândit special pentru integrarea în spațiul extrem de limitat de pe puntea și din hangarele portavioanelor.

Programul a intrat în producție

În 2026, MQ-25A a primit aprobarea pentru trecerea către producție.

Pe 14 septembrie, U.S. Navy a acordat Boeing un contract de 562 de milioane de dolari pentru primele trei aeronave din producția inițială.

Primele livrări sunt programate să înceapă în 2029.

Planurile actuale ale Marinei SUA prevăd un program de 76 de aeronave MQ-25A, însă acestea vor fi comandate treptat, pe măsură ce testele și producția avansează.

Un pas spre portavionul viitorului

MQ-25A este important nu doar pentru realimentarea în aer.

Stingray va fi prima aeronavă fără pilot integrată în mod curent în grupurile aeriene ale portavioanelor americane, alături de F/A-18 Super Hornet, F-35C Lightning II, EA-18G Growler și E-2D Advanced Hawkeye.

Experiența acumulată cu acest program va putea fi folosită ulterior pentru dezvoltarea unor aeronave autonome mult mai complexe.

MQ-25A Stingray nu este, așadar, doar o „cisternă zburătoare” fără pilot. Este una dintre primele etape concrete ale tranziției U.S. Navy către portavioane pe care aeronavele cu pilot și cele autonome vor opera împreună.

MQ-25A Stingray schimbă aviația navală americană

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Forțele Aeriene ale SUA au lansat o amplă campanie pentru creșterea disponibilității operaționale a bombardierelor strategice B-52 Stratofortress și B-1 Lancer. Denumită North Star Readiness Campaign, inițiativa urmărește să reducă întârzierile logistice și perioadele în care aeronavele sunt indisponibile pentru misiuni.

Campania este coordonată de Air Force Global Strike Command, împreună cu Air Force Materiel Command și Defense Logistics Agency, cele trei structuri urmând să lucreze integrat pentru rezolvarea problemelor de aprovizionare, mentenanță și suport tehnic.

Mai multe bombardiere disponibile pentru misiuni

Una dintre principalele probleme vizate de program este reprezentată de întârzierile în livrarea componentelor și de timpul necesar lucrărilor de mentenanță la nivel de depozit.

Prin North Star, forțele americane încearcă să scurteze traseul dintre identificarea unei probleme și revenirea aeronavei în serviciu. Personalul de mentenanță și specialiștii în logistică efectuează acum evaluări tactice zilnice pentru a identifica rapid lipsurile de componente și blocajele tehnice.

Potrivit informațiilor prezentate de US Air Force, unele livrări urgente de piese, care necesitau anterior mai mult de o săptămână, pot fi realizate acum în aproximativ două-trei zile.

Obiectivul este simplu: cât mai multe bombardiere să fie disponibile pentru operațiuni, fără ca echipajele de mentenanță să aștepte zile întregi pentru componente esențiale.

B-52 și B-1, importante pentru capacitatea de lovire la distanță

B-52H Stratofortress și B-1B Lancer fac parte din coloana vertebrală a capacității americane de lovire la distanță.

B-52 este unul dintre cele mai longevive programe de aviație militară din lume și continuă să fie modernizat pentru a rămâne operațional în următoarele decenii.

B-1B, bombardier supersonic cu geometrie variabilă a aripilor, asigură la rândul său capacități de lovire la distanță și reprezintă o componentă importantă a forței strategice americane.

North Star nu este însă un program de modernizare a acestor aeronave. Accentul este pus pe disponibilitatea lor operațională, prin îmbunătățirea logisticii, mentenanței și aprovizionării cu piese.

Tranziția către noua generație de bombardiere

Campania are loc într-un moment important pentru aviația militară americană.

SUA pregătesc introducerea treptată a bombardierului stealth B-21 Raider, destinat să devină următoarea generație de bombardier strategic american.

În același timp, B-2 Spirit va fi menținut în serviciu și modernizat pentru a-și păstra capacitatea operațională până când B-21 va ajunge la capacitate operațională deplină.

Prin urmare, Statele Unite trebuie să mențină în stare cât mai bună flota existentă în timp ce pregătesc tranziția către noua generație de aeronave.

De la reparații urgente la mentenanță predictivă

Unul dintre obiectivele pe termen lung ale North Star este schimbarea modului în care sunt gestionate lucrările de mentenanță.

În loc ca problemele să fie rezolvate predominant după apariție, noul model urmărește o utilizare mai eficientă a datelor și a planificării pentru identificarea din timp a componentelor care necesită intervenții.

Pentru US Air Force, rezultatul urmărit este creșterea disponibilității flotei și reducerea timpului în care aeronavele rămân la sol.

„North Star Readiness Campaign” este, astfel, mai mult decât o simplă operațiune de aprovizionare. Este o încercare de a elimina blocajele administrative și logistice care pot transforma o problemă relativ mică într-o perioadă lungă de indisponibilitate a unui bombardier strategic.

De ce este importantă campania North Star

Într-un context internațional în care SUA trebuie să poată disloca rapid capacități de lovire la distanță, disponibilitatea bombardierelor strategice devine la fel de importantă precum modernizarea acestora.

North Star urmărește tocmai această problemă: mai puține aeronave imobilizate, mai puține întârzieri logistice și mai multe bombardiere pregătite pentru misiuni.

În timp ce B-21 Raider se pregătește să intre treptat în noua eră a aviației strategice americane, B-52, B-1 și B-2 trebuie să rămână capabile să îndeplinească misiunile pentru care sunt necesare astăzi.

Campania lansată de US Air Force reprezintă, în esență, o cursă contra cronometru pentru menținerea disponibilității flotei existente până la maturizarea noii generații de bombardiere americane.

SUA lansează „North Star”: ofensiva pentru a readuce bombardierele B-52 și B-1 în stare de luptă

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Coreea de Sud a anunțat încheierea oficială a programului de dezvoltare al avionului de vânătoare KF-21 Boramae, unul dintre cele mai ambițioase proiecte militare derulate vreodată de industria aeronautică a țării. Finalizarea etapei de dezvoltare deschide drumul către producția de serie și livrarea primelor aeronave către Forțele Aeriene ale Republicii Coreea (ROKAF).

Programul reprezintă un pas important în strategia Seulului de a-și consolida autonomia în domeniul apărării și de a reduce dependența de aeronavele de luptă importate.

Un proiect început în urmă cu un deceniu

Programul KF-21 a fost lansat cu obiectivul de a dezvolta un avion de luptă multirol modern, capabil să înlocuiască treptat flota de aeronave F-4 Phantom II și F-5 Tiger aflate la finalul ciclului de viață.

Dezvoltarea a fost coordonată de compania Korea Aerospace Industries (KAI), în colaborare cu Agency for Defense Development (ADD) și cu participarea Indoneziei, partener internațional al proiectului.

Primul prototip al aeronavei a fost prezentat public în 2021, iar primul zbor a avut loc în iulie 2022. În anii următori, mai multe prototipuri au participat la un amplu program de teste la sol și în zbor, fiind evaluate performanțele aerodinamice, sistemele electronice și capacitățile operaționale.

Mii de ore de teste înainte de certificare

În ultimii ani, prototipurile KF-21 au efectuat sute de zboruri de test și au acumulat mii de ore de evaluare.

Programul a inclus verificarea:

• performanțelor la diferite viteze și altitudini;
• funcționării radarului cu scanare electronică activă (AESA);
• sistemelor de război electronic;
• integrării armamentului aer-aer și aer-sol;
• rezistenței structurale și fiabilității aeronavei.

Finalizarea acestei etape confirmă că aparatul îndeplinește cerințele stabilite de Ministerul Apărării din Coreea de Sud și poate intra în faza de producție.

Ce este KF-21 Boramae?

KF-21 Boramae este un avion de luptă multirol de generația 4,5+, proiectat pentru misiuni de superioritate aeriană, interceptare și atac asupra țintelor terestre.

Aeronava dispune de:

• două motoare turbofan General Electric F414;
• viteză maximă de aproximativ Mach 1,8;
• radar AESA dezvoltat în Coreea de Sud;
• sisteme moderne de comunicații și război electronic;
• cockpit complet digital;
• capacitatea de a utiliza o gamă variată de armament occidental.

În configurația actuală, armamentul este transportat pe puncte externe de acroșaj, însă versiunile viitoare ar putea beneficia de compartimente interne pentru armament și de caracteristici stealth îmbunătățite.

Încep livrările către Forțele Aeriene

După finalizarea dezvoltării, programul intră în etapa de producție de serie.

Primele aeronave sunt programate să fie livrate Forțelor Aeriene sud-coreene începând cu 2026, urmând ca acestea să intre treptat în serviciu operațional.

Planurile autorităților sud-coreene prevăd achiziția a peste 100 de aparate KF-21 în următorul deceniu, acestea urmând să înlocuiască aeronavele mai vechi aflate încă în exploatare.

Ambiții și pe piața internațională

Pe lângă dotarea propriei aviații militare, Coreea de Sud intenționează să promoveze KF-21 și pe piața internațională.

Datorită costurilor estimate mai reduse comparativ cu avioanele de generația a cincea și a tehnologiilor moderne integrate, KF-21 ar putea reprezenta o alternativă atractivă pentru statele care doresc un avion de luptă performant fără investițiile necesare achiziției unor modele precum F-35.

Interesul pentru aeronava sud-coreeană este urmărit cu atenție în Asia, Orientul Mijlociu și Europa, unde mai multe țări analizează programele viitoare de înzestrare.

Un pas important pentru industria aerospațială sud-coreeană

Finalizarea dezvoltării KF-21 Boramae reprezintă una dintre cele mai importante realizări ale industriei aerospațiale din Coreea de Sud. Programul demonstrează capacitatea țării de a proiecta și produce aeronave militare moderne și consolidează poziția KAI în rândul marilor producători din industria de apărare.

Odată cu începerea producției de serie și a livrărilor către Forțele Aeriene, KF-21 Boramae intră într-o nouă etapă, urmând să devină unul dintre cele mai moderne avioane de luptă dezvoltate în Asia și un posibil competitor pe piața internațională a aeronavelor militare.

Coreea de Sud finalizează dezvoltarea avionului de vânătoare KF-21 Boramae

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.

Potrivit Forțelor de Apărare ale Israelului, incidentul ar marca prima doborâre aer-aer a unui avion pilotat realizată de un F-35, de la introducerea acestui tip de aeronavă în serviciu.

Un avion de luptă F-35I „Adir” al Forțelor Aeriene Israeliene ar fi doborât un avion militar iranian YAK-130 deasupra Teheranului, potrivit unui anunț făcut de Forțele de Apărare ale Israelului (IDF).

Acest aspect reprezintă prima victorie aer-aer din istorie pentru avionul F-35 împotriva unui avion pilotat, de la intrarea în serviciu a platformei stealth de generația a cincea.

Potrivit IDF, aeronava iraniană implicată ar fi fost un Yakovlev YAK-130, avion de antrenament avansat de origine rusă, utilizat de Iran pentru pregătirea piloților de avioane de luptă.

Prima confruntare aeriană israeliană după decenii

Incidentul reprezintă prima confruntare aer-aer a aviației israeliene împotriva unui avion pilotat după aproximativ 40 de ani.

Ultimul incident similar a avut loc în 1985, când avioane F-15 ale Israelului au doborât două MiG-23 siriene.

Prima doborâre aer-aer pentru F-35

Avioanele F-35 Lightning II au fost implicate până acum în misiuni operaționale în mai multe conflicte, însă doborârile confirmate au vizat în principal drone sau alte ținte fără pilot.

F-35 este un avion multirol de generația a cincea produs de Lockheed Martin, proiectat pentru superioritate aeriană, atac la sol și misiuni de recunoaștere. Aeronava este echipată cu tehnologie stealth, senzori avansați și sisteme integrate de război electronic.

Israelul operează versiunea F-35I „Adir”, o variantă adaptată cu sisteme și software dezvoltate local.

Ce este avionul YAK-130

Avionul Yakovlev YAK-130 este un avion de antrenament avansat dezvoltat în Rusia, folosit pentru pregătirea piloților care urmează să zboare pe avioane de luptă precum MiG-29, Su-30 sau Su-35.

Deși rolul principal este cel de antrenament, aeronava poate fi echipată și pentru misiuni de atac ușor sau sprijin aerian.

Iranul a primit primele aeronave YAK-130 în ultimii ani, acestea fiind integrate în programul de instruire al piloților militari.

F-35 face istorie în Iran!

AirlinesTravel.ro - Aviatie si Turism.