Top 10 aeroporturi periculoase din lume (video)

După ce v-am prezentat aeroportul ca un obiectiv turistic, urmează să vă fac cunoştinţă cu 10 aeroporturi speciale din lume.

Aeroporturi periculoase din lume

Urmează imagini interesante, dar să nu vă speriaţi! Sunt convins că aceste aeroporturi sunt acreditate, îndeplinesc normele de siguranţă şi respectă condiţiile de operare, doar că sunt amplasate în locuri mai speciale.

Paro Airport – Paro Dzngkha, Bhutan

Paro Aeroport este singurul aeroport internațional din Bhutan. Aeroportul este situat la 6 km de la Paro, într-o vale adanca, pe malul râului Paro Chhu şi la o altitudine de 2.200 m. Este considerat cel mai provocator aeroport din lume şi doar 8 (opt) piloţi sunt certificaţi să aterizeze pe Paro Airport.

Aeroportul beneficiază de o singură pistă cu lungimea de 1964 de metri. Aterizările şi decolările se fac doar pe timp de zi, în condiţii foarte bune meteorologice.

Provocarea vine din faptul că piloţii trebuie să facă slalom printre munţi, aeroportul fiind înconjurat de vârfuri de peste 5500 metri. Plus că avionul zboară peste oraş şi nu este uşor să-l manevrezi în asemenea condiţii.

Courchevel Airport – Rhône-Alpes, Franţa

Rămânem tot în zona montană şi vă prezint Courchevel Altiport – Rhône-Alpes, Franţa. Aeroportul se află în Courchevel – o frumoasă şi vestită staţiune de schi din Alpii francezi. Datorită pistei foarte scurte, a unor denivelări, la care mai adăugăm şi zona montană, Courchevel Altiport nu este accesibil oricui.

Pentru a ateriza pe acest aeroport, piloţii se antrenează suplimentar şi primesc certificate speciale de operare. În prezent, doar câteva aeronave micuţe şi elicoptere îşi mai fac simţită prezenta pe pista de 525 de metri şi cu o pantă de 18.5%.

Toncontín International Airport – Tegucigalpa, Honduras

Al 3-lea aeroport special se află în Tegucigalpa, Honduras şi tot într-o zonă montană. Acesta este situat la 6 km de centrul Tegucigalpa.

Aeroportul este special din cauza amplasamentului, pista cu dimensiunile 2021 m × 45 m (din 2009) şi a gradului de înclinare. Cele mai mari aeronave care pot ateriza pe acest aeroport sunt din familia Boeing 757.

Toncontín International Airport a fost la un pas de închidere, în 2008, când aeronava Airbus A320 TACA, ce opera zborul 390, a ieşit de pe pistă. Accidentul s-a soldat cu 3 victime la bordul avionului şi 2 persoane la sol.

S-a produs din cauza unor erori de pilotaj şi nu s-au respectat indicaţiile turnului de control. International Civil Aviation Organization (ICAO) a recomandat ca aeroportul să nu fie restricţionat sau închis şi a fost elaborat un raport care a cuprins mai multe sfaturi cu privire la siguranţa operaţională.

În prezent, mai multe companii din America de Nord (Delta Air Lines, America Airlines, United Airlines) şi Centrală (Copa Airlines, Taca Airlines, Aerolíneas Sosa) operează zboruri spre Toncontín International Airport – Tegucigalpa, Honduras.

Juancho E. Yrausquin Airport – Saba, Antilele Olandeze

Juancho E. Yrausquin Airport este singurul de pe insula Saba, Antilele Olandeze. Zona este una paradisiacă, perfectă pentru orice turist care vrea să evadeze din cotidian. Însă este o adevărată aventură să ajungi pe acest aeroport.

Oficial acesta este închis, dar mai multe aeronave ce aparţin unor transportatori regionali operează curse regulate cu aprobare guvernamentală. După cum se poate observa, pista este foarte scurtă – 400 de metri şi are ca vecini o zonă stâncoasă şi marea Caraibelor.

Dar cred că principala provocare pentru piloţi este vântul puternic. Nu cred că are rost să vă povestesc mai multe şi vă invit să urmăriţi filmuleţul de mai jos.

Reagan National Airport – Washington D.C., USA

Aeroportul Reagan National Airport se află la 4.8 km de centrul oraşului Washington D.C.. La prima vedere pare un aeroport obişnuit.

Are 3 piste cu dimensiunile între 1497 metri şi 2094 metri, iar pe acestea aterizează aeronave ce aparţin transportatorilor americani – United Airlines, US Airways, Virgin America, American Airlines, Delta Air Lines etc.

Şi totuşi aeroportul este unul mai special datorită poziţionării. Se află în apropierea unor clădiri guvernamentale importante şi sunt două zone cu restricţii de zbor. Astfel piloţii trebuie să zboare pe un anumit traseu bine definit.

Orice abatere de la traseul obligatoriu este sancţionată de serviciul de securitate american şi avionul ajunge să fie însoţit de avioane de vânătoare. Nu cred că este confortabil să vezi pe geamul avionului escadrila de avioane de luptă.

Gibraltar International Airport – Gibraltar

La prima vedere, Gibraltar International Airport este un aeroport normal, cu o pistă de 1800 metri şi pe care vedem avioane ce aparţin operatorilor britanici:

– EasyJet este cel mai mare operator de pe Gibraltar International. Acesta operează 11 zboruri pe săptămână către Londra Gatwick și 3 zboruri pe săptămână către Liverpool. Ambele rute sunt operate de un Airbus A319-200.

– Monarch opereaza 5 zboruri pe săptămână către Londra Luton și 2 zboruri pe săptămână către Manchester Airport. Ambele rute sunt operate de un Airbus A320-200.
– British Airways are zboruri zilnice între Gibraltar şi Londra Heathrow pe care le onorează cu aeronavă Airbus A320-200.

Şi totuşi ceva îl face să fie special. Winston Churchill Avenue, cea mai aglomerată şosea din peinsulă, se intersectează cu pista aeroportului. Din acest motiv, barierele opresc traficul auto, ori de câte ori decolează sau aterizează un avion. Pe mine m-au amuzat imaginile video!

Nu am luat în calcul faptul că pista aeroportului are capetele în mare.

Madeira Funchal Airport / Cristiano Ronaldo International Airport – Santa Catarina, Santa Cruz, Madeira

Aeroportul Madeira, informal cunoscut sub numele de Funchal Airport și apoi ca Aeroportul Santa Catarina, este un aeroport internațional din Santa Catarina, Santa Cruz, Insulele Madeira. Aeroportul este special pentru că se află în vecinătatea unor munţi înalţi şi a oceanului, punând la grea încercare chiar şi pe cei mai experimentaţi piloţi.

Dar nu doar locaţia l-a făcut special ci şi pista de 2,781 m. O bună parte din aceasta este construită pe 180 de piloni înalţi de 70 de metri. Inginerii portughezi merită toate aplauzele.

Svalbard Airport, Longyear – Svalbard, Norvegia

Svalbard Airport, Longyear este situat la 3 km nord-vest de Longyearbyen și a fost omologat ca fiind cel mai nordic aeroport din lume, cu zboruri regulate publice.

Inginerii care l-au construit s-au folosit de climatul cumplit de rece al regiunii în propriul avantaj: pista aeroportului este construită direct pe stratul gros de permafrost. Însă încălzirea globală dă mari bătăi de cap oficialilor de la Oslo şi asta pentru că pista începe să se deformeze. Se ia în calcul chiar închiderea acestui aeroport.

În 2011 au fost raportate peste 6300 mişcări de aeronave, iar aeroportul a fost tranzitat de peste 125 000 de pasageri. Pista are o lungime de 2483 metri.

Don Muang International Airport – Bangkok, Thailanda

Aeroportul Don Muang International este unul dintre cele două care deservesc oraşul Bangkok, Thailanda. Este hub pentru: Thai AirAsia, Orient Thai Airlines, Nok Air.

Are două piste de 3500 de metri şi de 3700 de metri. În 2010, aeroportul a fost tranzitat de aproximativ 3 milioane de pasageri şi au fost înregistrate aproximativ 35 000 de mişcări de aeronave – aterizări şi decolări.

Până aici nimic impresionant şi special. Însă oare cine a avut ideea să construiască un teren de golf fix între pistele aeroportului? Plus că nu există un sistem de delimitare între zona de golf şi pistă, dar jucătorii sunt avertizaţi printr-o lumină roşie când un avion se pregăteşte să aterizeze sau să decoleze. Oare cum o fi să joci golf şi să nimereşti un avion?:)

Congonhas-São Paulo Airport – Sao Paulo, Brazilia

Marile oraşe se pot lăuda cu aeroporturi foarte aproape, dar sunt puţine cele care au aeroporturile la câţiva km de centrul istoric.

Congonhas-São Paulo Airport este unul dintre cele 3 aeroporturi care deservesc oraşul Sao Paulo, Brazilia. Peste 16 milioane de pasageri trec prin acest aeroport anual. Se află în mijlocul unui mare cartier din Sao Paulo.

Este special datorită amplasării printre blocuri şi zgârie-nori, iar piloţii trebuie să facă slalom printre clădiri. Nici nu vreau să mă gândesc la cei care locuiesc prin zonă. Oare au dopurile mereu în urechi?