Aviația comercială și de pasageri are 106 ani. Pe 1 ianuarie 1914, primul zbor comercial a fost operat pe ruta St. Petersburg-Tampa Airboat Line, Florida. Distanţa de 34 de kilometri a fost parcursă în 23 de minute, iar la manşa hidroavionului Benoist s-a aflat pilotul Tony Jannus.
Primul pasager din istoria aviaţiei civile a fost Abram C. Pheil, fost primar în St. Petersburg, iar tariful plătit pentru acest privilegiu a fost de 400 de dolari, o sumă frumuşică pentru acele vremuri.
DELAG a fost prima companie aeriană din lume. Ea a fost fondată pe 16 noiembrie 1909, cu asistenţă guvernamentală şi a operat aeronave fabricate de Zeppelin Corporation. Sediul central a fost la Frankfurt.
Primul accident aviatic petrecut în zbor
Dar hai să vedem și când a avut loc primul accident aviatic, care s-a petrecut în zbor. Din informațiile existente, primul accident aviatic, în care au fost implicate 2 avioane și care s-a întâmplat în zbor, a avut loc pe 7 aprilie 1922.
Aeronavele implicate au fost Havilland DH.18A (G-EAWO) Daimler Airway și Farman F.60 Goliath (F-GEAD) Compagnie Grands Express Aériens.
Avionul Havilland DH.18A zbura din Croydon, Londra – Le Bourget, Paris. La bord se aflau 2 persoane, pilotul și un însoțitor de bord. Transporta poșta. Aeronava Farman F.60 Goliath avea 5 persoane la bord: 2 membri ai echipajului și 3 pasageri. Aceasta zbura de la Paris spre Londra.
Cele 2 s-au ciocnit în zbor peste Picardie, la 110 kilometri nord de Paris, în condiții meteorologice dificile cu ploaie și ceață. Impactul a avut loc la o altitudine de 150m. Nu au existat supraviețuitori.
La acea vreme, avioanele zburau la altitudine joasă. Piloții urmăreau repere geografice, cum ar fi râuri și căi ferate. Însă acest accident aviatic avea să schimbe modalitatea de navigare aeriană.
La vremea respectivă, Marea Britanie și Franța nu aveau setate reguli comune de zbor. Așa au apărut primele reglementări internaționale, care obligau companiile aeriene să monteze echipamente radio pe toate avioanele. Au apărut primele coridoare aeriene, bine definite.
Pentru siguranța zborurilor, în 1930 au apărut pentru prima dată ”farurile aeronautice”, acele lumini montate pe cele mai înalte clădiri, dar și pe culoarele de zbor. Un astfel de far a fost montat și pe turnului Eiffel. Piloții se ghidau mult mai ușor datorită acestor repere luminoase.
Abia după Al Doilea Război Mondial, odată cu Convenția de la Chicago din 1944, sistemul de dirijare și management al traficului aerian avea să se schimbe așa cum îl știm astăzi.