Oameni Din Aviație: Ana Diculescu – Senior Cabin Crew

Continuăm proiectul ”Oameni Din Aviație” și în 2018. Primul interviu pe anul acesta a fost luat Anei Diculescu - Senior Cabin Crew.

0 1.390

Aviația unește oameni, unește continente, unește emoții. Continuăm seria interviurilor cu ”Oameni Din Aviație” și stăm de vorbă cu Ana Diculescu – Senior Cabin Crew.

Ana Diculescu – Senior Cabin Crew

Ana-Diculescu-echipaj

Să facem cunostință! Stăm de vorbă cu?

Numele meu este Ana Diculescu, zbor de la 19 ani, Senior Cabin Crew în cadrul Blue Air.

De unde pasiune pentru aviație și cum ai decis să intri în domeniu?

Făcând parte dintr-o familie cu tradiție în aviație, tatăl meu încă desfășurând activitatea în acest domeniu,  plus mirosul de kerosen și de aeronavă, toate acestea m-au făcut să-mi urmez visul.

Prima dragoste au fost elicopterele, între ele am crescut și așa mi-a intrat în sânge microbul aviației. Este un microb de care nu cred ca te vindeci.

Ai mei m-au susținut mereu să fac ceea ce îmi place. După ce am intrat la facultate, m-au ajutat să continui să trăiesc în lumea mea de basm în care mă simțeam acasă – aviația. Însă m-am orientat către avioane și lucrul cu publicul, mergând în paralel și cu studiile.

Ce implică meseria ta și căt de solicitantă e?

Dorința de a face ca zborul să decurgă în deplina siguranță, grija pentru siguranța și confortul pasagerilor și lucrul în echipaj sunt doar câteva aspecte ale meseriei de însoțitor de bord.

Este un job complex, ce îmbină atât efort fizic (lucrul îndelungat în presiune scăzută, radiații, vibrații și zgomot) cât și efort psihic.

Din punct de vedere psihic, ca însoțitor de bord trebuie să împletești cu succes lucrul cu mulți oameni în același timp si propriile emoții.

Îmi aduc aminte cu mult drag de perioada incipientă a carierei mele și implicit de momentul din timpul cursurilor de formare ca însoțitor de bord când instructoarea de atunci, Dna. Georgeta Dumbrava, ne-a spus că însoțitorii de bord trebuie să fie actorii perfecți. În momentul în care îmbracă uniforma, e recomandat să uite de problemele de acasă.

Ca însoțitor de bord, interacționezi cu o mulțime de oameni: de la colegi de la sol, la colegi de echipaj și pasageri. Cu pasagerii și cu colegii petreci cel mai mult timp. Daca în echipaj suntem ca o familie și ne înțelegem și ne ajutăm reciproc atunci când e cazul, pasagerii sunt ceea ce ne oferă rațiunea și provocarea de a fi însoțitori de bord.

Orice solicitare, oboseală și stresul pălesc în comparație cu satisfacția de a vedea pasagerii că se îmbrățișează cu cei dragi  la desținatie. Este sentimentul că ai contribuit la bucuria și la zborul lor în siguranță.

Ana-Diculescu-sef-cabina-blue-air

Cât de greu e să ajungi însoțitor de bord? Care sunt pașii de urmat?

Industria transportului de pasageri este în expansiune, iar cererea pentru însoțitori de bord este în continuă creștere. Nu este greu sa ajungi însoțitor de bord, însă este mult de muncă pentru a fi un însoțitor de bord bun. Implică multă ambiție, sacrificii și mereu trebuie sa-ți îmbunătățești performanțe și cunoștințele în domeniu.

Este o meserie ce îmbină cunoștințe din numeroase domenii ( medicină, fizică, mecanică, securitate, bunuri periculoase, geografie, meteorologie și multe altele). Aceste informații sunt furnizate viitorilor însoțitori de bord prin cursurile teoretice și practice.

Pentru a deveni însoțitor de bord, trebuie urmate cursurile de specialitate în cadrul unei instituții acreditate în conformitate cu legislația internațională în vigoare (fie independenta, fie în cadrul unei companii aeriene).

Trendul actual la nivel internațional este de a recruta personal nespecializat (în România excepție fac Blue Air, Tarom și Air Bucharest ce solicită deținerea unui atestat de membru de echipaj de cabină emis de Autoritatea Aeronautică) și de a oferi formarea necesara ca însoțitor de bord în cadrul companiei ce oferă jobul.

Instruirea implică atât module teoretice cât și module practice pentru situații de urgență (lupta cu focul, depresurizare, evacuare, supraviețuire în medii ostile, prim ajutor etc.).

Background-ul din orice domeniu este binevenit în aceasta meserie. Ca membru al echipajului de cabină, folosești orice informație și experiență de viață.

Stiu ca nu ai un program fix. Cum te împarți între job, viața privată și viața de familie?

În cazul meu, mozaicul job-viață privată-familie e unul reușit. Acasa am parte de înțelegere în ceea ce privește programul. Pasiunea pentru aviație a fost ceea ce m-a adus în același loc cu soțul meu.

Uneori e mai dificil datorită programului făcut de companie. Dacă nu îți planifici din timp totul, riști să ratezi unele momente unice, dar în cazul meu e parte din viața cu care am fost obișnuită și pe care în continuare am ales să o trăiesc.

Îmi planific activitățile în funcție de programul primit cu o lună înainte de la companie. În același timp, mă bucur de susținerea și ajutorul intregii familii în ceea ce privește creșterea fiicei mele. Sunt zile în care îi implic pe toți și nu e întotdeauna ușor.

Ana-Diculescu-echipaj-1

Care sunt planurile profesionale pe viitor? Dorești să rămâi în aviație sau să urmezi o altă meserie?

Trebuie sa recunosc faptul ca pentru o perioada am incercat si un job de tipul 8-16. A fost foarte greu sa ma adaptez unui program regulat, de luni pana vineri. In acea perioada mi-a lipsit enorm zborul cu toate provocarile cu care vine la pachet. Zborul, placerea lucrului cu oamenii, uniforma si rigorile aviatiei au dus la o dependenta placuta, la care nu ma vad renuntand prea curand. Un alt domeniu care ma fascineaza si spre care mi-ar placea sa ma indrept fara a renunta insa la aviatie este protectia mediului si reciclare. Poate la un moment dat o sa iau mult mai in serios si aceasta arie de activitate, poate chiar in relatie cu aviatia.

Ana-Diculescu-Laponia

În meseria ta bănuiesc că nu există zile monotone. Ne poți povesti cum decurge o zi la job? Ai avut peripeții, situații plăcute și mai puțin plăcute?

Meseria de însoțitor de bord este bazată pe proceduri, astfel că există o schemă bine definită a activității în sine, însă lucrul cu oamenii face ca monotonia să dispară în fiecare zi.

Fiecare pasager e unic și are așteptările proprii; satisfacerea nevoilor pasagerilor în relație cu călătoria și mulțumirea lor reprezintă pentru mine provocarea zilnică pe care încerc să o îndeplinesc cât mai bine.

O zi la job începe de acasă: pregătirea pentru zbor este riguroasă. Pe lăngă recapitularea informațiilor necesare (proceduri normale și de urgență, prim ajutor etc.) există și componența pregătirii fizice.

Toată lumea asociază însoțitorii de bord cu frumusețe, eleganță și ingrijire, astfel că importanța aspectului fizic plăcut nu este deloc de neglijat.

La aeroport se întâlnește tot echipajul și se discută planul pentru desfășurarea zborului, inclusiv reacțiile așteptate în situații neprevăzute și modul de acțiune, pentru a le avea pe toate proaspete în minte și pentru a scurta timpul de reacție în astfel de cazuri.

Odată ajuns la avion, întreg echipajul de cabină verifică aeronava și apoi primește pasagerii.
Fiecare îmbarcare e diferită, apar situații ce trebuie rezolvate fără întârziere ( de la locurile pasagerilor și până la acordarea de prim ajutor).

Dupa îmbarcare și închiderea ușilor avionului, se armează toboganele pentru evacuarea pasagerilor în caz de urgență și apoi se prezintă acestora instructajul de siguranță.

Decolarea și aterizarea cu toate momentele lor reprezinta faze critice ale zborului și atunci însoțitorii de bord sunt în alertă pentru a reacționa prompt.

Dupa decolare, se repetă anumite părți ale instructajului de siguranță la bord (regulile fumatului, recomandarea de a păstra centurile cuplate etc.) și se începe serviciul la bord (servirea pasagerilor). Poate ce poate varia de la cursă la cursă, în funcție de specificul acesteia.

În tot acest timp, însoțitorii de bord sunt atenți la ce se petrece atât în aeronavă, dar și in exteriorul ei pentru a putea comunica piloților orice anomalie.

Pe scurt: suntem tot timpul în alertă și pregătiți să intervenim în orice situație, fie că e vorba de pasageri ce se simt rău la bord (cele mai frecvente), fie că e vorba de situații de urgență.

Înainte de aterizare, se sigurantează cabina de pasageri, se întocmesc toate documentele necesare și după aterizare, la baza, se predă aeronava colegilor de la sol (tehnici, catering etc.). Dacă este nevoie, dupa zbor se discută problemele apărute și se trag concluziile.

În aproximativ 6000 de ore de zbor, nu am avut situații neplăcute grave. Nimic mai mult decât acordarea de prim ajutor, turbulențe, aterizări și decolari pe vreme rea sau doar alarme false, toate în limitele siguranței zborului. Nu m-am simțit niciodată în pericol în avion, ba dimpotriva, mereu in siguranță și apărată.

din-zbor-ana-diculescu-1

Interacțiunea cu oameni deosebiți, armonia din echipaj, peisajele ce îți taie răsuflarea și numeroasele “Mulțumim pentru că ne-ați adus în siguranță” sau “A fost un zbor minunat” sunt doar câteva din multele momente plăcute întalnite la bordul avioanelor.

Ce sfaturi ai pentru cei ce doresc să urmeze o carieră în aviație, în special ca însoțitori de bord?

Lumea aviației este fascinantă și minunată. E nevoie doar de pasiune, răbdare și perseverență.

Ana, mulțumim mult pentru acest interviu. Acestea fiind spuse, îți dorim ”Cer senin” și cât mai multe zboruri fără incidente!

S-ar putea sa-ti placa si

Leave A Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Translate »